Category: limba romana

Cuvinte călătoare (XXXVI). O fi dragoste? O fi amor ?

woman on bike reaching for man's hand behind her also on bike

Nu se știe de ce verbul latinesc amare nu a supravieţuit în română. Pe amo, amare şi amor le găsim moștenite în franceză (aimer, amour, tomber amoureux /amoureuse); în italiană (amare, amore, innamorarsi) şi în spaniolă (amar, amor, enamorarse). În româneşte, cuvintele: amoros, amorez, a se înamora şi a se amoreza sunt franţuzisme, cel mai probabil, din limbajul vodevilurilor, iar amor (cu forma livresca amur) este un latinism. …

Continue reading

Cuvinte călătoare (XXXV). Povestea unei gazete   

aerial view photography of city during daytime

La Veneția La mijlocul secolului al XVI-lea, la Veneţia se vindeau ziare periodice cu veşti despre vapoarele venețiene aflate pe mare, despre întreprinderile veneţiene din Levant şi despre evenimentele epocii. Aceste foi volante cu informații se numeau gazeta delle novità, pentru că se vindeau la preţul unei gazeta. Veneția era pe atunci unul dintre porturile cele mai importante …

Continue reading

Cuvinte migratoare (2). Pergament în Revista Timpul Germania

clear glass window on concrete house

Istoria cuvântului pergament ne arată că la originea sa îndepărtată stă numele unui oraș în Asia Mică, Pergam (în greacă, Pergamon), situat nu departe de Marea Egee. În prezent, ruinele anticului Pergam se găsesc în nordul și vestul orașului Bergama, în Turcia. Orașul Pergam este menționat în documente la anul 400 î.Hr., fiind capitala unui regat elenistic …

Continue reading

Povești de demult (III). Făbricuța de fidea de la Văcărești

mixed paints in a plate

Fabrica de fidea de lângă mănăstirea Văcărești La începutul secolului XIX, în apropierea mănăstirii Văcărești, lângă București, se făceau cele mai bune macaroane într-o fabrică ridicată încă din vremea domnitorului fanariot Constantin Hangerli (1797-1799). Făbricuța mai producea fidea și arpacaș, având ergalii (adică instalații) de aramă și de lemn. În vremea lui Caragea Vodă, un anume Nichifor …

Continue reading

Cuvinte călătoare (XXXIV). Glamour la Hollywood

gold and silver round ornament

Din lumea literelor în cea a vrăjitoriei Sinonim cu farmec, senzualitate, eleganță, frumusețe magică, termenul glamour este ușor de identificat ca un cuvânt din engleză; este un cuvânt recent în română, unde împrumutul a intrat ca un americanism cu sensul de farmec. Totuși, cuvântul glamour a făcut o călătorie uluitoare, a plecat din lumea literelor, …

Continue reading

Povești de demult (II).Enigma boieroaicelor de la Curtea lui Vodă Șuțu

La 11 ianuarie 1795, într-un trecut îndepărtat și friguros, din porunca lui Mihai Vodă Suțu, domnul Moldovei, se dispune întocmirea unui act prin care 37 de boieroaice erau poftite să fie ospătate la Curtea Domnească. Ele fãceau parte din bine cunoscutele familii ale timpului: Balș, Canano, Canta, Cantacuzino, Catargi, Conachi, Costachi, Diamandi, Donici, Ghica, Greceanu, …

Continue reading

Cuvinte călătoare (XXXII). Pe masa de Crăciun (2)

white snowman with red and green christmas baubles

COZONAC Dintotdeauna a fost cuceritor, cu stafide și cu mirodenii aduse de pe tărâmuri îndepărtate, praftorisit cu ape de portocale și zahar de trestie, aromit cu păstai de vanilie din care boieroaicele din vremuri de demult se nărăveau și se răsfățau. «Cozonac» este un cuvânt înregistrat abia în „Dicționarul francez-român” al lui Ponbriant, deci la …

Continue reading

Cuvinte călătoare (XXXI). Pe masa de Crăciun (1)

Sarmalele Sarmalele reprezintă mâncarea tradițională de Crăciun. Ca alte nume de mâncăruri orientale (ciorbă, ciulama, iahnie, musaca, chiftea, tarhana), denumirea acestui fel de mâncare vine din turcă  unde sarmak înseamnă „a rula”, „a învârti”. O serie de cuvinte regionale au același sens : gălușcă, perișoară. Piftia Nelipsită pe masa de Crăciun este piftia, al cărei nume …

Continue reading

Etimologii ciudate (XV). Han. Hanul Ancuței, Hanul lui Manuc, Hanul Trei Sarmale

În trecut … …la han totul era amenajat în stil rustic: terasa arăta ca o mustărie, căruțe cu coviltir în curte, voltă de viță-de-vie, struguri în vase de lut pe fiecare masă, dovleci pe margini, un război de țesut, velințe populare, o ladă de zestre, ștergare, ulcele… Hangița Porțile hanului erau deschise din zori și …

Continue reading

Cuvinte călătoare (XXIX). Peltele și șerbeturi

drinking glasses and bottles on table

Șerbetul În 1783 în Muntenia, între două războaie ruso-otomane, Vodă Caragea îl servește pe consulul Rusiei la curtea sa nu doar cu dulceață și cafea, ci și cu șerbet. Șerbetul se prepară prin fierberea cu zahăr sau sirop de zahăr a sucului fructelor stoarse. Pentru Auguste Lancelot, călător pe meleagurile noastre, șerbeturile sunt fondante, siropoase și …

Continue reading

Cuvinte și povești cu parfum de epocă (IX). Zaharicale uitate

yellow flower in clear glass vase on white table

„Orașul pare tava unui bragagiu, garnisită cu alviță, sugiuc și zaharache alb. Totu-i alb.” (Ion Minulescu, Corigent la limba română) Pe la 1800 prăvăliașul se poate îndulci cu o bucată de halva cu nuci care se face în București. Boierii și negustorii, oameni cu dare de mână, sunt mari amatori de confeturi. Pe lângă prăjiturile …

Continue reading

Cuvinte și povești cu parfum de epocă (X). Alte zaharicale uitate

tilt shift lens photography of fruits in drinking glass

Pe la 1800, pe lângă stăpânii de prăvălii se aciuaseră pe malurile Dâmboviței și o mulțime de venetici de toate soiurile. Greci iubitori de tzatziki, osmanlâi care ar fi dat orice pentru o baclava însiropată cu apă de trandafiri, arbănași care făceau din simigerie o artă, evrei atât de iscusiți încât vineri seara pregăteau pește …

Continue reading

Cuvinte călătoare (XXVIII). Surprinzătoarea poveste a cuvântului „zestre”

white and brown concrete structure

Lada de zestre Zestrea e averea cuiva, dar se referă mai ales la obiectele pe care le primește o fată când se mărită. Iar lada de zestre este lada în care se strâng, de-a lungul anilor, rând pe rând, aceste obiecte: haine ale miresei (cămăși, fote, ilice, albituri), dar și așternuturi, ștergare, fețe de masă, …

Continue reading

Etimologii ciudate (XIV). A dres busuiocul!

top view photo of green leafed plants in pots

Expresia „a drege busuiocul” înseamnă „a repara o gafă”, „a căuta să ștergi o impresie rea” sau „a salva aparenţele”. Însă cum s-a născut această sintagmă? Cum poate fi dres, reparat…busuiocul? A dispărut un cuvânt Expresia ini­ţială era „a drege cu busuiocul“ şi se refe­rea la vinul în curs de acrire, căruia producătorii se stră­duiau …

Continue reading

Etimologii ciudate (XIII). Ce-i mai place să se dea în stambă!

Stamba Stamba este o pânză de bumbac relativ ieftină – revoluționară în epocă –, la care decorațiunile, ornamentele, broderiile, „florile“ („stambă înflorată“), „alesăturile“ nu sunt realizate prin brodarea cu acul și ața colorată, ci prin presarea, prin imprimarea, prin „stamparea“ pe țesătură a unor modele (tipare) decorative. Cuvântul românesc stambă provine de la neogrecescul și …

Continue reading