Cuvinte călătoare (XXXI). Pe masa de Crăciun (1)

Sarmalele

Sarmalele reprezintă mâncarea tradițională de Crăciun.

Ca alte nume de mâncăruri orientale (ciorbă, ciulama, iahnie, musaca, chiftea, tarhana), denumirea acestui fel de mâncare vine din turcă  unde sarmak înseamnă „a rula”, „a învârti”.

O serie de cuvinte regionale au același sens : gălușcă, perișoară.

Piftia

Nelipsită pe masa de Crăciun este piftia, al cărei nume provine din neogreacă (pichti, pikti – gelatină). Este un cuvânt vechi ce apare la Dosoftei. Termenul există și în turcă (pihte), în bulgară (pihtjia) precum și în sârbă (pitija). După unii, originea îndepărtată ar fi cuvântul persan pühti – gelatină.

Termenul nu este general în română: în Moldova se folosește, de exemplu, cuvântul răcituri.

Cârnații

Cărnații sunt la loc de cinste pe masa de Crăciun. Cuvântul cârnat, cu varianta populară cârnaț, există și în aromână și provine din latinescul carnaceus moștenit și în italiana dialectală, spaniolă și portugheză; forma mai aproape de etimon este cârnaț. Din română a fost împrumutat de bulgară, sârbă, croată.

Slănină, șuncă

Slănină este un cuvânt slav derivat de la slanŭsărat, care există și în neogreacă. În Transilvania și în Banat, ca și la istro-români, se mai păstrează un sinonim al lui slănină și anume lard din latinescul lar(i)dum, cuvânt panromanic (franceză – lard, spaniolă, italiană – lardo).

În Muntenia circulă și șuncă, deși cuvântul acesta înseamnă în mod curent jambon. Șuncă provine din cuvântul german Schinken care are o formă dialectală Schunke, identică cu românescul șuncă.

Untură, jumări

Dacă se pune la topit slănina porcului se obține untura care ne vine din latinescul unctura (de la verbul ungere – a unge).

Resturile rezultate în urma acestui procedeu se numesc jumări. Cuvântul jumară provine, se pare, tot din germană. În Austria, Schmarren înseamna mâncare din ouă bătute, prăjite în untură. Tot legat de untură, amintim termenul osânză (grăsime de porc neprăjită) care are la origine latinescul axungia (sau varianta oxungia care explică o inițial).

Tobă

Toba, „mezel preparat din stomacul porcului umplut cu bucăți de carne, de slănină și de măruntaie”, care are și varianta dobă, este un cuvând împrumutat din maghiară – dob.

Surse:

Marius Sala, 101 cuvinte moștenite, împrumutate, create, Editura Humanitas 2010, pag. 143-146.

Gh. Gutu, Dicționar latin-român, Ed. Științifică, Bcurești, 1993.

http://ww.dexonline.ro

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

code