Category: Lingvistică

Câteva cuvinte călătoare de Paște

COZONACUL Dintotdeauna a fost cuceritor, cu stafide și cu mirodenii aduse de pe tărâmuri îndepărtate, trecut prin ape de portocale și pudrat cu zahar de trestie, aromit cu păstai de vanilie din care jupânițele din vremuri de demult se nărăveau și se răsfățau. « Cozonac » este un cuvânt înregistrat abia în „Dicționarul francez-român” al lui Ponbriant, …

Continue reading

Poveștile cuvintelor (11). Atelier

brown wooden table with chairs

Încă din vechime, creatorii de artă plastică lucrau în „ateliere”. Unul dintre cele mai cunoscute ateliere renascentiste, de pildă, a fost cel din Florența, al lui Andrea Verrocchio, la care au ucenicit, printre alții, Leonardo da Vinci, Domenico Ghirlandaio ori Sandro Botticelli. Ulterior, Ghirlandaio își va forma propriul atelier, cel mai renumit ucenic al său …

Continue reading

Poveștile cuvintelor (10). Beizadea

Beizadea desemna altădată un fiu de domn sau principe. Astăzi, îl folosim mai mult ironic în limba română. Româna a primit cuvântul din turcă, dar originea îndepărtată a lui beizadea (bey-zade) este în… persană. “Zade” este participiul persan, iranian, al verbului „a naște” sau „a se naște“. „Zade” în bey-zade însemna “născut (din)” . Beizadeaua (Bey-zade) este așadar un fecior …

Continue reading

Poveștile cuvintelor (8). Marmeladă

O poveste și o confuzie Marmelada este o „pastă alimentară obținută prin fierberea unor fructe proaspete, la care se adaugă zahăr.” În română a intrat din franceză, iar franceza îl are din…portughezul marmelada. Marmelada, în portugheză, înseamnă dulceață de gutui! Dacă mergem mai departe pe urma cuvântului, înțelegem și originea și de ce tocmai dulceață …

Continue reading

Poveștile cuvintelor (5). Pitoresc

Folosim cuvântul pitoresc pentru a descrie ceva ce merită să fie pictat, care impresionează prin originalitate, care încântă prin colorit sau formă. Pitoresc ne vine din italiană, din pittoresco și are la bază cuvântul pittore – pictor. Dacă mergem mai departe pe urma cuvântului, aflăm că el vine din latinescul pictor, pe care l-a luat …

Continue reading

Poveștile cuvintelor (4). Clepsidră

an hourglass with blue sand on a sandy beach

Hoțul de apă Clepsidra este un foarte vechi instrument de măsurare a timpului, ca perioadă sau ca interval de timp. Clepsidra nu determina ora, așa cum era cazul cadranelor solare, în Antichitate. Cuvântul “clepsidra” a intrat în limba română din limba franceză. Dacă mergem mai departe pe urma acestui cuvânt, aflăm că el provine din …

Continue reading

Poveștile cuvintelor (3). Siestă

green and yellow heart shaped decor

Cuvântul siestă a a intrat în limba română din limba franceză. Limba franceză a împrumutat cuvântul din spaniolă (siesta). Dacă mergem mai departe pe urma cuvântului, aflăm că el vine din locuțiunea latină sexta (hora) care înseamnă « ora a șasea», adică miezul zilei. Chiar după masa de prânz resimțim o somnolență, amiaza fiind (mai ales vara, când …

Continue reading

Poveștile cuvintelor (2). Plajă

black Ray-Ban Wayfarer sunglasses on beach sand

Cuvântul plajă a intrat în limba română din limba franceză. În limba franceză a venit din italianul piaggia, « loc plat și descoperit pe malul mării». Dacă mergem mai departe pe urma acestui cuvânt, aflăm că vine dintr-un vechi cuvânt grecesc ce însemna « oblic ».  Plajă a desemnat mai întâi un mal în pantă lină, de care navele …

Continue reading

Etimologii ciudate (20). Pe plajă la Mamaia

Chelneri în vestoane albe, purtând tăvi cu băuturi răcoritoare, bere și înghețată, se strecurau cu abilitate printre sutele de trupuri bronzate, chaise-longues-uri, umbrele și saltele pneumatice. Le făceau concurență bragagiii, cărându-și marfa în butoiașe instalate pe cărucioare cu două roți, vânzătorii cu porumb fiert, puii de tătar cu năut, floricele calde, semințe, șiraguri de margele …

Continue reading

Réveillon la castel

selective focus photography of gray Christmas bauble and snowflakes

La origine, le réveillon era o cină lungă ținută în Franța de acum două veacuri și ceva în serile anterioare Crăciunului și Anului Nou. Numele său derivă din cuvântul réveil (care înseamnă „trezire” și care la rândul lui vine din „éveiller”, moștenit din latinescul exvĭgĭlare, cl. evigilare, a se deștepta. Din același etimon latinesc româna îl are pe …

Continue reading

Clementine, mandarine

De unde vine cuvântul clementină? Care este originea mandarinei? Care este legatura dintre o tunică, un călugăr și un orfelinat? Cuvintele mandarină și clementină au intrat în limba română din limba franceză. Interesul pentru aceste cuvinte crește dacă mergem pe urma etimonului francez.   « Mandarine » era un adjectiv care desemna o nuanță de portocaliu. Se presupune că era culoarea …

Continue reading

Speculoos, biscuiții condimentați

Cuvântul « speculoos » este împrumutat din olandezul « speculaas » și înseamnă « prăjiturică de Sfântul Nicolae ».     « Speculaas » vine de la « speculatie » , un biscuit, o prăjiturică folosită ca decor de masă. Unii spun că « speculoos » ar proveni din cuvântul latinesc „species” care înseamnă „condimente”. Există aici un sâmbure de adevăr. Pentru a obține niște biscuiți irezistibili avem nevoie de multe mirodenii : …

Continue reading

Charlotte, un desert regal și o femeie misterioasă

„Șarlota” copilăriei noastre Cuvântul « șarlotă » este un împrumut din franceză (charlotte), cu același sens, atestat la 1804 în « Souvenirs sur Paris» a lui August von Kotzebue. La noi apare prima dată la începutul secolului 20 în « Enciclopedia română » (1904). Cine este Charlotte ? Nu se știe exact cine este femeia cu numele de Charlotte care a …

Continue reading

Culori călătoare. Albastrul și piatra de azur

Grecii din Antichitate nu cunoșteau culoarea albastră. În Odiseea lui Homer, oceanul este descris ca ”o mare roșie ca vinul”, iar aceasta nu era o metaforă: nu se relata o scenă de luptă. Întinderea de apă trebuie să fi avut cam aceeași culoare ca acum. Multe civilizații ale trecutului nici nu au avut un cuvânt pentru „albastru”, ceea ce …

Continue reading

Ziua dovleacului

Bostan (dovleac) Cuvântul bostan (pe care dicționarul îl dă ca regionalism din Moldova și Transilvania) a intrat în limba română din limba turcă, unde însemna „livadă” . La originea îndepărtată a cuvântului bostan se află două cuvinte persane: „bo” (parfum) si „stan” (loc), în traducere: « grădină a parfumurilor, a mirosurilor plăcute ». De altfel, în anumite regiuni din …

Continue reading