Cuvinte călătoare (XXVIII). Surprinzătoarea poveste a cuvântului „zestre”

Lada de zestre

Zestrea e averea cuiva, dar se referă mai ales la obiectele pe care le primește o fată când se mărită.

Iar lada de zestre este lada în care se strâng, de-a lungul anilor, rând pe rând, aceste obiecte: haine ale miresei (cămăși, fote, ilice, albituri), dar și așternuturi, ștergare, fețe de masă, preșuri și păretare.

Deseori lada de zestre avea în interior un mic sertar pentru salba de galbeni și alte podoabe, dar și pentru acte. Șiraguri de mărgeluțe, pietricele colorate, năsturași și bumbișori, fundițe mici cât fluturii de noapte, cerceluși cu boabe vișinii, pasmanterii aduse de marchitan, toate se găseau în cufărul de zestre.

Dar care este povestea cuvântului zestre?

Cuvântul zestre, însă, are o poveste interesantă.

Provine dintr-o formulă solemnă a latinilor, formulă care (con)sfinţea/”pecetluia”/”parafa” orice jurământ, angajament, acord, promisiune de credinţă, pe scurt, orice înţelegere, tratat, alianţă sau contract.

Formula începea așa: „dextrae dextras iungentes, fidem obstrinximus…”, în traducere liberă: „ne-am dat mâna (dreaptă) şi de acum ne uneşte credinţa”.

Cu timpul, se pare, nu mai rosteau toată formula, ci doar primul cuvânt, dextrae, iar zestre din românește o arată limpede.

Dextra sau dextera (de unde neologismul dexteritate) era mâna dreaptă.

Când spuneau „dextrae !” spuneau, de fapt, „ne-am înțeles, am bătut palma”.

Din acest „dextrae !” a apărut în română zestre.

De ce mâna dreaptă ?

Pentru că la romani ea era simbolul, prin excelenţă, al încrederii. Al protecţiei, al prieteniei şi al credinţei. De fapt, mâna în sine era la ei un simbol al acţiunii, al înfăptuirii şi, de aici, al împlinirii unui jurământ/cuvânt dat.

O veche credinţă romană spunea că în mâna dreaptă locuia Fides, Încrederea, zeiţa jurămintelor şi a contractelor.

Surse consultate:

1. Gh. Gutu, Dicționar latin-român, Ed. Științifică, București, 1993;

2. Les symboles de l’engagement dans les rits  nuptiaux, de l’Antiquité à nos jours, Marion Jacquet, Colloque 2011 de l’ Institut Albert le Grand;

3. Dictionnaire Étymologique Latin, M. Bréal et a A. Bailly;

4. Zenaida Luca-Hac, Logodna_cuvantul_dat_si_vremea_cea_buna-34174

2 comments

    • Nicolae Stanciu on noiembrie 30, 2021 at 8:01 pm
    • Reply

    Minunat! M-ar interesa sa citesc cartea despre riturile nuptiale. Unde o pot gasi?

      • Oana on noiembrie 30, 2021 at 8:22 pm
        Author
      • Reply

      Mulțumesc! Va pot trimite documentul în PDF sau îl puteți găsi Dvs pe internet.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

code