Beizadea desemna altădată un fiu de domn sau principe. Astăzi, îl folosim mai mult ironic în limba română.
Româna a primit cuvântul din turcă, dar originea îndepărtată a lui beizadea (bey-zade) este în… persană.
“Zade” este participiul persan, iranian, al verbului „a naște” sau „a se naște“. „Zade” în bey-zade însemna “născut (din)” .
Beizadeaua (Bey-zade) este așadar un fecior de bei, de om cu greutate, de baron local, un băiat de bani gata.
Il mai întâlnim pe -zade în „Șeherezada„, vocea poveștilor persane. Șeherezada este un cuvânt persan, pe care româna l-a primit tot prin turcă și tot compus din -zade.
Iar șahr-zade nu este altceva decât cineva născut(ă) la oraș (șahr în persană, șehir în turcă).
Șeherezada (shahr-zade) nu era, așadar, decât o “orășeancă”, o fată de la oraș.
Surse:
Dexonline.ro
Marius Sala, 101 cuvinte moștenite, împrumutate și create, Ed. Humanitas, 2010.
Dan Alexe, Dacopatia și alte rătăciri românești, Ed. Humanitas, 2021, p.264
Comentarii recente