Calamarul este un gen de cefalopode comestible, cu corpul alungit, asemănătoare cu sepia, și având în jurul gurii zece tentacule.
Româna a împrumutat cuvântul din franceză (calmar).
Dacă mergem mai departe pe urma cuvântului, lucrurile devin surprinzătoare.
În franceză, calamar (calmar) a intrat din italianul calamaro pe care îl regăsim în latinescul calamarius (o trusă de scris, compusă din suport pentru tocul de scris, călimară și hârtie), un fel de birou portativ.
In latină a intrat din greacă – calamarion – unde însemna același lucru.
Pe micul biroul portativ, pe calamarion, se găsea, deci, și călimara (cuvânt pe care româna îl are din greacă, din kalimari), recipientul de sticlă ori de aramă în care se ținea pe vremuri cerneala.
Dacă mergem și mai departe pe urma acestor cuvinte, aflăm că rădăcinile istorice ale cuvântul se află în calembec, un arbust cu lemn negru și parfumat, din care se făceau altadată și tocuri de scris, cu penița din pană de gâscă.
Dar calembecul, acest arbust din lemn negru, se folosea și la prepararea cernelii, de aici și cuvântul călimară (kalamari).
Înțelegem astfel că, prin metonimie, calamarul a fost denumit astfel din cauza săculețului cu lichid negru pe care îl are, un fel de călimară cu cerneală la purtător.
Surse:
https://dexonline.ro/definitie/calamar/definitii
https://www.cnrtl.fr/etymologie/calmar/0
https://doinarusti.ro/stire/2021/calembec/
Le Dictionnaire Historique de la langue française, coord. Alain Rey, Ed. Robert, 2019
2 comments
Fermecatoare ca de obicei!
Author
Multumesc foarte frumos! 🙂