Category: limba romana

Etimologii ciudate (VII). Emirul-Amiral

În limba română cuvântul „amiral” a intrat din franceză. Dar dacă vom merge mai departe, vom descoperi că « amiral” vine din arabul „amīr al-‘ālī”, termen în care îl recunoaștem pe « أمير » (ʾamīr sau emir) ce înseamnă « mare șef, mare comandant ». Istoricii latini l-au transformat pe „amīr al- ‘ālī” în « amiralis” și din latina medievală cuvântul a …

Continue reading

Etimologii ciudate (VI). Carpe diem! Toamnă, automne, otoño, autumno, outono, herfst, Herbst, harvest, oogst…

tilt shift photography of maple leaves

Cuvântul „toamnă” (franceză – automne, spaniolă – otoño, portugheză – outono, italiană – autumno) ne vine din latinescul automnus pe care Anticii l-au apropiat de participiul unui vechi verb latinesc ce însemna „a crește” – augeo. Automnus înseamnă, prin urmare, anotimpul care se mărește, care se îmbogățește. Anotimpul abundenței, al recoltei. Dar există un verb …

Continue reading

31 August – Ziua Limbii Române. Câteva gânduri despre limba română

stack of books on brown wooden shelf

În toate și peste toate cele belgiene, de cincisprezece ani, o constantă. Limba română. Cuvintele ei mi se lipesc de piele ca un praf auriu scuturat din filele cronicilor bătrâne. Mi se topesc în ochii pe jumătate închiși ca un de amurg de toamnă târzie în spatele gurilor de rai. Mi se ascund în minte …

Continue reading

Etimologii ciudate (V). « Ce-i lipsește chelului ? Tichie de mărgăritar. » Palate de mărgean, mărgăritare și margarete.

school of fish on corals

« Colo-n palate de mărgean/ Te-oi duce veacuri multe. » (Eminescu) Cuvântul mărgean („coral”), termen existent şi în dialectele sud-dunărene (aromână mirgeane, meglenoromână mirgean) are la originea îndepărtată cuvântul persan marvarit care însemna „perlă”. Termenul persan a intrat în arabă, unde marğān a căpătat sensul de „coral”, care s-a transmis şi împrumutului mercan din limba turcă. Din turcă a fost apoi împrumutat de toate limbile balcanice (română, …

Continue reading