Chihlimbarul este o fosilă, dură, sfărâmicioasă, translucidă, de o culoare ce variază de la galben-deschis până la roșcat-cafeniu, din care se fac bijuterii, țigarete, mătănii.
Cuvântul „chihlimbar” are la originea îndepărtată cuvântul persan kährubā, compus din kāh „paie” şi rubā „a fura” ; un hoț de paie, cu alte cuvinte.
Ciudata denumire se referă, evident, la proprietățile electrice ale chihlimbarului, el atrage paiele ca un magnet, lucru știut încă din Antichitate.
Din persană l-a luat turca în forma kehlibar și l-a transmis limbilor balcanice (neogreacă, albaneza, sârba, româna; există şi în aromână: chihlibare).
Ajungând la noi, pentru ușurarea pronunției, kehlibarul a primit un -m- (chihlimbar).
Hoțul (rubā) de paie (kah) a dispărut astfel în negura timpurilor.
Ambra
În limbile europene occidentale, ambra, termenul care denumește această piatră, vine din arabă ‘anbar „ambră gri”. De aici a fost luat de latina medievală (ambar), apoi de germană (Anbra), engleză (amber).
Din franceză îl avem şi noi pe ambră, sinonimul lui chihlimbar.
Bibliografie :
Marius Sala, « 101 cuvinte moștenite, împrumutate și create », Ed. Humanitas, București, 2010.
Surse internet:
2 pings
[…] peruzea face parte din seria de nume de materii din regnul mineral împrumutate din turcă (chihlimbar, fildeş, hurmuz, mărgean, sidef, tuci). Apare prima dată într-o traducere a cărţii Istoria […]
[…] parte din seria de nume de materii din regnul mineral împrumutate din turcă (chihlimbar, fildeş, hurmuz, mărgean, sidef, tuci). Apare prima dată într-o traducere a […]