Etimologii ciudate (IV). Hoțul de paie ascuns în chihlimbar

Chihlimbarul  este o fosilă, dură, sfărâmicioasă, translucidă, de o culoare ce variază de la galben-deschis până la roșcat-cafeniu, din care se fac bijuterii, țigarete, mătănii.

Cuvântul „chihlimbar” are la originea îndepărtată cuvântul persan kährubā, compus din kāh „paie” şi rubā „a fura” ; un hoț de paie, cu alte cuvinte.

Ciudata denumire se referă, evident, la proprietățile electrice ale chihlimbarului, el atrage paiele ca un magnet, lucru știut încă din Antichitate.

Din persană l-a luat turca în forma kehlibar și l-a transmis limbilor balcanice (neogreacă, albaneza, sârba, româna; există şi în aromână: chihlibare).

Ajungând la noi, pentru ușurarea pronunției, kehlibarul a primit un -m- (chihlimbar).

Hoțul (rubā) de paie (kah) a dispărut astfel în negura timpurilor.

Ambra

În limbile europene occidentale, ambra, termenul care denumește această piatră, vine din arabă ‘anbar „ambră gri”. De aici a fost luat de latina medievală (ambar), apoi de germană (Anbra), engleză (amber).

Din franceză îl avem şi noi pe ambră, sinonimul lui chihlimbar. 

Bibliografie :

Marius Sala, « 101 cuvinte moștenite, împrumutate și create », Ed. Humanitas, București, 2010.

Surse internet:

https://dexonline.ro/

https://www.cnrtl.fr/etymologie/ambre

www.istoriesicivilizatie.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Your email address will not be published.

*

code