Refrenul des ȋntâlnit ȋn colidele româneşti, “Florile dalbe”, sugerează că uratul era cândva ȋnsoţit de atingerea gazdelor, uşilor şi caselor cu o ramură de măr ȋnflorită.
Colindătorii primeau îndeosebi mere, nuci și colaci dulci. Astfel că mărul avea o semnificație aparte în miezul iernii, când se sărbătorea Crăciunul și Nașterea Domnului. Mărul semnifica tinerețe, sănătate, bucurie și prosperitate pentru anul cel nou.
Crenguțele de măr se rupeau din pom şi se puneau într-un vas cu apă, la căldură, urmând ca la sfârşitul lunii decembrie acestea să ȋnflorească. Adesea, la căldura sobei, acestea înmugureau si chiar înfloreau până la Crăciun sau până la Anul Nou.
Unele surse susţin că acest obicei avea loc ȋn data de 21 noiembrie, când se sărbătoreşte Intrarea Maicii Domnului ȋn Biserică, iar alte izvoare descriu acest eveniment ȋn ziua Sfântului Andrei, ȋn data de 30 noiembrie.
Astăzi, deşi florile de măr au dispărut din tradiţia colindatului, refrenul “Florile dalbe” este păstrat neatins.
„DALB, -Ă, dalbi, -e, adj. 1. Alb, curat, imaculat. Fig. Neprihănit; gingaș, grațios. 2. Luminos, limpede; strălucitor. 3.Atrăgator, minunat. – De4 + alb. ” (www.dexonline.ro)
Comentarii recente