„Orașul pare tava unui bragagiu, garnisită cu alviță, sugiuc și zaharache alb. Totu-i alb.” (Ion Minulescu, Corigent la limba română)
Pe la 1800 prăvăliașul se poate îndulci cu o bucată de halva cu nuci care se face în București. Boierii și negustorii, oameni cu dare de mână, sunt mari amatori de confeturi. Pe lângă prăjiturile făcute în casă de jupânese, ei cumpără adesea pișcoturi, confeturi și pesmeți.
Pe ulițele târgului, șerbegiii și bragagiii umblă cu teleguța strigând: „Șerbeet, saleep, bragă recee”. În aceeași epocă, prin târguri se fabrică și se vinde înghețată pentru care există ghețării și gropi de gheață.
Rahat
Rahatul nu mai are nevoie de nici o prezentare, căci și-a găsit de mult un loc călduț în bucătăria românească contemporană, mai ales sub formă de ingredient în checuri și cozonaci. Este prezentat sub formă de cuburi colorate, mai mari sau mai mici. În turcă se numește însă, lokum.
Deși româna are cuvântul rahat din turcă, originea îndepărtată a acestui cuvânt se află în arabă, unde vine din persană. În arabă cuvântul are un alt sens: raha, care stă la baza cuvântului rahat, însemna „liniște, confort” și apoi „înviorarea gâtului”.
Salep
Salepul este o băutură obținută din tuberculii râșniți ai unei orhidee sălbatice, amestecată cu lapte cald, cu miere și cu gust de vanilie, nucșoară și un vârf de scorișoară.
Pistil și semit
Alături de dulciurile românilor (brânzoaice, cozonac și alte copturi dulci), bunătățile de mai sus se puteau găsi pe la bâlciurile și târgurile secolelor XVIII și XIX, la vânzătorii ambulanți (mulți dintre ei balcanici) și în simigerii, strămoșul cofetăriei la noi.
Mai mâncau mușterii și târgoveții pistil (tc. pestil), o pastă din fructe, gutui mai ales, care se usca și apoi era servită sub formă de foi groase.
În băcănii și dughene dădeai peste acadele și caramele, puteai gusta simit, realizat dintr-un aluat moale dat cu susan și glazurat cu zahăr.
Ca și covrigii normali, simitul mergea bine cu bragă și tot cu bragă se servea rahatul; de aceea puteai vedea bragagii care vindeau în același timp și astfel de dulciuri – un desert complet.
Surse consultate:
Marius Sala, Cuvintele – mesageri ai istoriei, Editura Meronia, București, 2009;
http://www.istoriesicivilizatie.ro/cuvinte-calatoare-cuvinte-persane-x/
Constanța Vintilă-Ghitulescu, Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750–1860, editura Humanitas, București, 2015, p .47-48;
Ioana Constantinescu, O lume într-o carte de bucate. Manuscris din epoca brâncovenească, București, 1997;
Constantin Gane, Prin Moldova de altădată, Magazin Istoric 03/1972
Comentarii recente