A treia zi la Roma
Per pedes apostolorum pe Via Appia Antica, regina viarum
Astăzi am ieșit pentru un timp din Roma și din timp. Via Appia Antica, catacombele, columbariile și mausoleele mi-au oferit un moment de răgaz, dar și o mare lecție de istorie.
Via Appia, vechiul drum pietruit care le-a permis legionarilor romani să călătorească cu ușurință din Urbs Aeterna în sudul Italiei, până în portul maritim al Brundisei (Brindisi de astăzi), este acum la Roma un drum pitoresc ce invită la plimbare. O iau per pedes apostolorum pe Calea Appiană.
Bătrânul drum roman este de fapt un drum din plăci mari de bazalt, ușor curbate. Relaxantă și bucolică, marginită de pini-umbrelă și de chiparoși impunători, Calea Appiană trece pe lângă ferme autentice de piatră, vile cu alei maiestuoase, mausolee și columbarii, taverne de modă veche, ascunse printre copaci care dau o umbră răcoroasă și parfumată.
Un semn îmi arată drumul spre o bisericuță. Quo vadis? Ascult cicadele iar vocile din jur se indeparteaza. Miroase a iasomie.
Mausolee, columbarii și catacombe
De-a lungul Căii Appiene se află mausolee și columbarii ale nobilimii romane, precum și cele mai extinse catacombe ale Romei, cu fresce și picturi paleocreștine unice. Catacombele San Sebastian și San Callisto sunt cele mai cunoscute și se pot vizita.
Ce sunt catacombele?
Catacombele Romei sunt vechi labirinturi subterane-necropole în pereții cărora erau scobite locașe pentru trupurile morților.
Romanii își incinerau morții, iar cenușa o adunau în urne pe care le adăposteau în columbarii.
Moda înmormântării corpurilor a apărut în primele secole ale erei noastre, odată cu răspândirea creștinismului. Pentru că legea romană interzicea îngroparea morților între zidurile cetății, a apărut obiceiul cimitirelor subterane, săpate de-a lungul principalelor drumuri ce porneau din Roma: Via Appia, Via Aurelia, Via Tiburtina.
Moda îngropării morților în catacombe nu a durat mult, doar câteva secole, după care catacombele au fost abandonate și uitate.
Catacombe di San Callisto
De la lumina zilei și căldura plăcută de început de iunie, din grădina cu portocali, leandri și palmieri pitici cobor brusc printr-o poarta îngustă în niște hrube subpământene, slab luminate, abia deslușite în atmosfera misterios-lugubră.
Înaintăm ușor, în șir indian, în labirintul subteran întins pe 20 de km și 5 etaje ale catacombelor sfântului Calixt.
Vizitez câteva galerii, cele de la primele etaje (de sus în jos) dar și cele mai vechi, de altfel, fiind primele săpate. Ghidul povestește despre creștini, despre cripta papilor și despre martiri.
Sursa foto: romanoimpero.com
Nișele scobite în piatră sunt de mai multe feluri, ne-a spus ghidul: loculus (o nișă mică, de mărimea unui copilaș), cubicula, un cub pe pereții căruia erau câteva loculi, pentru membrii aceleiași familii, și arcobolium, un mormânt mai sofisticat, o adâncitură arcuită. Pe aceste arcade am văzut scrijelite simbolurile creștine: pești, păstori, ancore, alfa și omega…
Oasele au fost luate și duse în galeriile nedeschise publicului, unde totul a rămas ca la început…
Fotografiatul este interzis în catacombe, așa că încerc să păstrez în memorie cât mai multe detalii de artă paleocreștină. Vizita durează 20 de minute.
Sursa foto: romanoimpero.com
Mă apasă mirosul de piatră și pământ, atmosfera lugubră, lumina slabă, labirintul nesfârșit care se ingusteaza, nișele în care au stat timp de secole oasele morților. Abia mai aud ce spune ghidul și vreau sa ies mai repede de acolo. Claustrophobia. Mă țin cu grijă după grup și aproape alerg când văd treptele spre lumină. Urc repede cele 30 de scări și ajung în grădina cu portocali și palmieri pitici.
Lumea celor de sub pământ a rămas împietrită, în timp ce lumea de deasupra …
(va urma)
The diary was written during the mobility Learning Teacher Training in Rome, Italy (07/06/2023 – 11/06/2023). The mobility is part of the Erasmus+ Strategic Partnership Project „Codes of Culture Heritage” 2022-1-RO01-KA220-SCH000085067.
Comentarii recente