Baku, 25 noiembrie 2022
Către sfârșitul celei de a treia zile în Azerbaidjan, descopăr Balakhani (Balaxanı), un orășel aflat la periferia capitalei Baku. Altădată, pe la 1635, aici se afla un caravanserai. Balakhani (Balaxanı) este una dintre cele mai vechi așezări din Baku iar până să ajungem acolo traversăm câmpuri nesfârșite de sonde de petrol. Din loc în loc, imagini apocaliptice: zeci, poate sute de kilometri de câmpuri pe care se înalță, mai mici sau mai mari, sondele petroliere. În aer miroase a petrol. Ajung la Balakhani în acel moment al zilei când cerul se colorează mistic în roz, ghicesc nu departe Marea Caspică, misterioasă.
Pe lângă cimitirul vechi, musulman, pașii răsună pe caldarâm și aerul miroase a sare, a petrol și a fum, muezinul cheamă la rugăciune din minaretul moscheii Haji Shahla, monument de arhitectură din secolul al XIV-lea. Un portal intimidant separă moscheea de stradă. Povestea spune că a existat odată o inscripție cu două rânduri deasupra ușii de la intrare : « Acest conac îi aparține lui Haji Shahla bin Shakir bin Mustafa Koshkin. Anul șapte sute optzeci și șapte (787-1385/86) ».
Descopăr un orășel colorat, animat, renovat în mare parte. Străduțe curate, pavate cu piatră cubică, scăldate spre seară într-un albastru-cobalt, garduri înalte, albe, de după care atârnă ramuri încărcate cu fructe de kaki, vile impunătoare alături de case cu fațada scorojită, ferestre arcuite, decorate cu oale mici cu flori colorate sau geamlâcuri acoperite cu scânduri de lemn, mici livezi de rodii.
Trec pe lângă o școală. Deasupra intrării scrie Oxu! (Citește!) iar de la etaj, din spatele ferestrelor, câțiva copii în uniformă se uită la mine, îmi spun ceva și îmi fac cu mâna.
În cele câteva ore petrecute acolo mănânc într-un restaurant tipic. În fața restaurantului, pe o căruță din lemn vopsit în albastru, văd pictat cu litere vesele cuvântul „mușteriu”, îl recunosc; româna îl are din turcă iar turca din arabă. Întâlnesc o nuntă și mica adunare din spatele caselor îmi amintește de obiceiurile de pe la noi. Sunt hipnotizată iar de contrastul dintre mașinile luxoase și casele cu fațade degradate. Intrăm într-o dugheană unde se vând mirodenii de tot soiul, sumac, scorțișoară, cardamom, cuișoare și piper roșu. Îmi cumpăr de acolo flori uscate pentru ceai, iasomie, boboci de trandafiri și de anghinare. Se vor desface în cană precum niște stele, mi se spune.
Comentarii recente