Istoria cuvântului pergament ne arată că la originea sa îndepărtată stă numele unui oraș în Asia Mică, Pergam (în greacă, Pergamon), situat nu departe de Marea Egee. În prezent, ruinele anticului Pergam se găsesc în nordul și vestul orașului Bergama, în Turcia.
Orașul Pergam este menționat în documente la anul 400 î.Hr., fiind capitala unui regat elenistic foarte puternic în secolele III-II î.Hr. care rivaliza cu alte două centre culturale ale epocii, Alexandria din Egipt și Antiohia din Siria antică, azi Antalya, în Turcia. Biblioteca din Pergam, cu 400.000 de volume, își disputa autoritatea cu cea din Alexandria în ceea ce privește restabilirea textelor lui Homer. Din cauza acestei rivalități, un rege egiptean a interzis exportul de papirus, adică de papură, pentru Pergamon. Ca să înlocuiască papirusul egiptean, s-a inventat, în timpul regelui Eumenes al II-lea (secolul 2 î.Hr.), pergamentul, un material din piele netăbăcită (de vițel, oaie sau capră) preparată special, folosită pentru manuscrise. Astfel, s-a creat cuvântul grecesc pergame (pergament), avaând la origine numele orașului unde fusese inventat.
Din limba greacă, acesta a pătruns în latina târzie în forma pergamen(t)um < charta Pergamena (hârtie din Pergam), de unde l-au împrumutat și limbile europene (italiană – pergamena, spaniolă – pergamino, germană – Pergament, din germană l-am împrumutat noi).
Francezul parchemin (pergament) este același cuvânt latinesc care a fost influențat de „parthica pellis” (piele din țara parților). Există mai multe texte scrise pe pergament în limba partă, o limbă indo-europeană din grupul iranian. Cuvântul parthicus a devenit parche, în vechea franceză.
Surse:
- Marius Sala – Cuvintele- mesageri ai istoriei, Editura Meronia, București, 2009, p.101-102.
Oana TOPALĂ este licențiată a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (cu o licență în filologie modernă și o licență în filosofie). Din anul 2007 locuiește în Belgia unde lucrează ca traducătoare și interpretă autorizată în Ministerul Justiției din Belgia și profesor agreat pe lângă Ministerul Federației Wallonie-Bruxelles. S-a specializat în pedagogia interculturală si predă cursuri de franceză ca limbă străină, de limbă, cultură și civilizație românească (prin Institutul Limbii Române) și de educație interculturală. Este prozatoare și eseistă, publică în mod curent în periodice (Revista OPT motive, Revista de Cultură Familia, Portal Revista Timpul) și scrie pe blogul personal «Literatură și delicatese» (oanatopala.eu) povești despre cuvinte călătoare și etimologii ciudate, povestiri fantastice și despre întâmplări cu intrări în alte dimensiuni, inspirate din călătorii.
- sursa fotografiei reprezentativei – pixabay
- sursa fotografiei 2 – Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0, reprezentând Amfiteatrul din Pergam
Comentarii recente