Cuvinte și povești cu parfum de epocă (IV). Belgianul care aduce trufele în restaurantele de lux din Bucureștiul secolului al XIX-lea

Între 1856-1860, belgianul Donat Hugues, specialist culinar, introduce trufele precum și alte delicatese din Hexagon pe meniul restaurantelor de lux bucureștene și ridică Hotelul Hugues pe Podul Mogoșoaiei (din 1878, Calea Victoriei), la Piața Teatrului (denumită după Teatrul Național), între hotelurile Brofft (viitor Continental) și Pasajul Englez.

A fost ridicat pe locul grajdurilor Consulatului austriac, avea două etaje şi 40 de camere – „pentru 15 franci ai un dormitor, un salon şi o cameră pentru servitori”. Prețurile păreau prohibitive pentru mulți vizitatori ai Bucureștilor vremii. 

Sursă foto: www.historia.ro

Inovații culinare: trufe și alte delicatese din Hexagon

Dimitrie Ralet nota cu destulă surprindere ciudata inovație culinară:

„A trebuit în câtva a ne supune voinței lui Hugues, stăpânului de hotel, care arăta multă neatârnare în întreprinderea sa. În genere însă, vom observa că astăzi nu-i masă de modă, o masă fără trufe, ce seamănă cu nişte cărbuni stinși și negri, dar arzători, fără brânzeturi, care se prețuiesc de unii după gradul stricăciunei”. 

În 1870, Ulysse de  Marsillac descria distinsul restaurant de la Hugues:

„Iarna se cinează într-o sală foarte frumoasă, luminată cu gaz, şi care dă în întregime spre Piaţa Teatrului. În timpul verii, cinezi într-o grădină mică, dar foarte răcoroasă şi foarte plăcută. Poţi comanda mâncare a la carte de la 4-5 franci până la 20 de franci şi chiar mai mult. La Hotel Hugues se pregăteşte bucătărie franţuzească, nemţească, rusească, italienească şi românească, după preferinţele consumatorilor”. Alături de sala mare a resauranului se aflau mai multe separeuri, unde se retrăgeau rafinații vieții de consum ai vremii, care puteau să-și aducă și banda proprie de muzicanți.

Succesul celor de la „Hugues” a durat aproape treizeci de ani, se spune, şi în acest răstimp, după bătrânul Donat a urmat la conducerea afacerii un anume Edmond Bourgeois. 

Un inedit şi fabulos duel culinar

Mari personalităţi au trecut pragul hotelului la banchete sau pur şi simplu pentru a lua o masă ca la Paris. Aici are loc un inedit şi fabulos duel culinar. Protagoniştii au fost ambasadorul Spaniei, Don Alcadro, şi Constantin Izvoranu, unchiul lui Alexandru Marghiloman. Printre bucatele căzute în luptă s-au numărat potage à la St Hubert, filet de bœuf à la rémoulade, homard à la américaine sau ragout de perdreaux à la Lucullus. Cele două partide aprig disputate au dus la o binemeritată şi diplomatică egalitate.

Eminescu la o cafea cu rom

Pe la începutul lui 1889, povestește diplomatul N. Petrașcu, Eminescu se oprește la „Hugues” preț de o cafea cu rom. Lângă ceașca sa a rămas, după plecarea grăbită de urgențe utopice, o ultimă petală a pasiunii sale pentru eternul feminin: imaginea unei dive blonde a scenei, pe care tocmai o evocase cu patimă şi stinghereală de adolescent.

Peste câțiva ani, Hugues intră în proprietatea vestitului cofetar Georges Riegler, care ridică încă un etaj, reîncepând gloria localului, devenit cofetărie și cafenea plină de somptuozitate. Succesul este atât de uriaș încât se deschide o sucursală a localului la Sinaia, pe aleea ce ducea de la Mânăstire la Castelul Peleș.

Bibliografie:

Constantin Bacalbaşa, „Bucureştii de altădată”, Humanitas, București, 2014;

Emanuel Bădescu, „De toate din vechiul București”, Editura Vremea, București, 2013;

Trandafir Iliescu, Ion Paraschiv, „De Hanul Șerban Vodă la Hotel Intercontinetal (pagini din istoria comerțului hotelier și de alimentație publică din București)”, Editura Sport-Turism, 1979.

www.historia.ro




Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Your email address will not be published.

*

code