Sfârșit de octombrie, dimineața devreme, nordul Portugaliei, Braga
Andante allegro
În timp ce Braga încă doarme, ies din hotel și traversez parcul cu agave și cactuși cât o minge de baschet. A plouat toată noaptea și mă surprinde aerul cald și curat. Știu unde vreau sa ajung, dar nu mă grăbesc. Aseară, în chioșcul din parc cânta o orchestră. Așa s-a nimerit, să ajung la Braga în zi de sărbătoare, și m-am gândit că trebuie să fie un semn bun și că o sa-mi placă micul oraș portughez. Cupluri în vârstă dansau pe ritmuri portugheze si am simțit pentru câteva minute puțin din sufletul simplu, autentic al acestui orășel despre care nu știam nimic înainte. Un coup de foudre undeva în nordul Portugaliei, între Atlantic și Serra da Estre.
Dalele de piatră sunt ude. Aproape că am ajuns. O văd acolo, la ieșirea din parc. O casă cu două etaje și balcoane din fier forjat, cu fațada acoperită cu azulejos alb-albastre și pictată de cadrele albe ale ferestrelor.
La parter se află cea mai veche cafenea din oraș și aici vreau să-mi încep prima mea zi la Braga. Deschid ușa îngustă și am impresia că am ajuns pe un platou de filmare: un salon Art Deco, cu lumină tamizată, plafon verde-auriu, mese mici, rotunde, acoperite cu sticlă, scaune vintage. Gesturile chelnerilor și ale celor câțiva clienți matinali sunt reflectate la nesfârșit de oglinzile care acoperă zidurile de sus până jos. Miroase a vanilie și a cremă de zahăr ars, a cafea proaspăt măcinată, probabil braziliană, dacă mă iau după numele cafenelei, A Brasileira. Îmi comand un capuccino și un pastel de nata.
S-a oprit de tot ploaia și mă așez afară, pe terasă. Chelnerul îmi aduce cafeaua și pe farfurioară un bastonaș de scorțișoară. E prima dată când văd scorțișoară la cafea și nu știu cum sa fac. Întreb și îmi spune chelnerul. E simplu. Înmoi din când în când în ceașcă batonul de scorțișoară iar cafeaua se parfumează. Mușc o gură din pastel de nata, beau cafeaua fierbinte, mă las pe spătarul scaunului și mă uit în jur. Încă e liniște și-mi place așa.
Asist la spectacolul trezirii străzilor din orășelul portughez. Obloanele se deschid larg să primească aerul curat al Atlanticului. Dimineața de toamnă târzie, înnorată și caldă deopotrivă, mângâie fațadele caselor, cuprinde clopotnițele, intră pieziș în turnurile cu ceas ale bisericilor baroce din oraș. Picăturile de ploaie de noaptea trecută încă mai acoperă frunzele cerate ale lămâilor din parc. În fața cafenelei, un cuplu între două vârste își instalează mașina de copt castane și începe să miroasă a fum de castane coapte și a frunze ude. Nu au clienți deocamdată, e prea devreme. Străzile din jurul cafenelei încep să se anime și orașul prinde viață.
În timp ce termin de băut cafeaua, norii coboară mult deasupra fântânii din Praça da República și începe să plouă. Se pare că va ploua toată săptămâna și mă îngrijorează gândul. Mă ridic și mă întrept către hotel, cu adierea incredibil de curată și caldă a oceanului pe obraji. Da, simt că o să-mi placă aici.
The diary was written during the mobility Learning Teaching Training Activities in Braga, Portugal (23/10/2023 – 26/10/2023). The mobility is part of the Erasmus+ Strategic Partnership Project „Codes of Culture Heritage” 2022-1-RO01-KA220-SCH000085067.
(va urma)
Comentarii recente