Category: limba turca

Poveștile cuvintelor (10). Beizadea

Beizadea desemna altădată un fiu de domn sau principe. Astăzi, îl folosim mai mult ironic în limba română. Româna a primit cuvântul din turcă, dar originea îndepărtată a lui beizadea (bey-zade) este în… persană. “Zade” este participiul persan, iranian, al verbului „a naște” sau „a se naște“. „Zade” în bey-zade însemna “născut (din)” . Beizadeaua (Bey-zade) este așadar un fecior …

Continue reading

Etimologii ciudate (20). Pe plajă la Mamaia

Chelneri în vestoane albe, purtând tăvi cu băuturi răcoritoare, bere și înghețată, se strecurau cu abilitate printre sutele de trupuri bronzate, chaise-longues-uri, umbrele și saltele pneumatice. Le făceau concurență bragagiii, cărându-și marfa în butoiașe instalate pe cărucioare cu două roți, vânzătorii cu porumb fiert, puii de tătar cu năut, floricele calde, semințe, șiraguri de margele …

Continue reading

Ziua dovleacului

Bostan (dovleac) Cuvântul bostan (pe care dicționarul îl dă ca regionalism din Moldova și Transilvania) a intrat în limba română din limba turcă, unde însemna „livadă” . La originea îndepărtată a cuvântului bostan se află două cuvinte persane: „bo” (parfum) si „stan” (loc), în traducere: « grădină a parfumurilor, a mirosurilor plăcute ». De altfel, în anumite regiuni din …

Continue reading

„Bun îi vinul ghiurghiuliu!”. De la ghiul la ghiurghiuliu

red round fruit beside clear wine glass

Festivalul vinului, festivalul mustului, festivalul strugurilor. Și aproape întotdeauna se aude de undeva cântecul Mariei Tănase, „Bun îi vinul ghiurghiuliu”. Dar ce înseamnă și de unde vine ghiurghiuliu? Și are vreo legătură cu ghiulul, vulgarul inel împodobit cu rubine ? Ghiul Ghiulul este un inel bărbătesc de mari dimensiuni. Cuvântul „ghiul” provine din turcescul gül1 care înseamnă roză, …

Continue reading

Cuvinte călătoare (44). Mofturi și capricii

orange pendant lights

Jupân Dumitrache: „…Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mațe-fripte…! Fir-ai al dracului de pungaș!… Bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul în cap și cu basmaua iac-așa scoasă….” (O scrisoare pierdută, I.L.Caragiale) MOFTURI… Moft  este un cuvânt care a intrat în română din turcă. Termenul turcesc müft este un împrumut din persanul muft „lucru neînsemnat, care se poate căpăta gratis”. …

Continue reading

Ionel, Lizuca și chiseaua cu dulceață

strawberry cake on white ceramic plate

„Când am ajuns acasă, am înțeles de ce maiorul ieșise un moment cu cheseaua în vestibul — ca să-mi toarne dulceață în șoșoni.” „Lizuca porni însă hotărât spre măsuța cu dulceața și, înfigându-și două degete în chisea, le scoase împodobite cu o bucată nestatornică de șerbet.” Ionel, personajul lui I.L. Caragiale, goleşte chiseaua cu dulceaţă …

Continue reading

Cuvinte călătoare (42). Fistic și fistichiu

Fistic „arbore din ţările calde cu fructe conţinând sâmburi comestibili” este un cuvânt care are la origine cuvântul persan pištä pătruns în arabă (fostuq) şi în turcă (fıstık). Din turcă a venit la noi, unde avea o variantă veche fâstâk, mai apropiată de etimonul turc. Fistichiu De la acest cuvânt avem derivate ca fistichiu, „verde gălbui”, care poate fi un împrumut direct …

Continue reading

Etimologii ciudate (19). Musafiri în sufragerie

white ceramic teacup on brown textile

Musafir a intrat în limba română din limba turcă dar la bază musafir este un cuvânt care vine din arabă și este construit pe rădăcina – sfr – . Pe acest – sfr – l-am mai întâlnit. Îl recunoaștem în termenul devenit acum universal, safari. Care este legătura între safari și musafir? Rădăcina arabă – …

Continue reading

Etimologii ciudate (XVIII). „Sub cerdac, pe lăuruscă,/Cum trecură Babele,/A ieșit un pui de muscă/Să-și usuce labele.”

low angle photo of cherry blossoms tree

„După-atâta frig și ceață    Iar s-arată soarele.De-acum nu ne mai îngheață    Nasul și picioarele! Cu narciși, cu crini, cu lotuși,    Timpul cald s-apropie.Primăvara asta totuși    Nu-i decât o copie. Sub cerdac, pe lăuruscă,    Cum trecură Babele,A ieșit un pui de muscă     Să-și usuce labele.” (Primăvara, de George Topîrceanu) Cerdac Cerdac este un termen învechit şi regional care înseamnă „prispă cu balustradă”, …

Continue reading

Etimologii ciudate (XVII). Obiceiuri levantine. Narghileaua

La curțile domnești și boierești, ospețele se terminau cu oarece dichis, la care prostimea nici nu îndrăznea să viseze : fețe domnești, Mitropolit, arhierei, boieri sau oaspeți picați peste noapte, toți se nărăviseră la obiceiuri levantine : cafea, dulceață, narghilea și siestă. Șerbeturi, cofeturi, filigene cu cafea arabica La urma ospățului nu lipseau șerbeturile și cofeturile, tăvile …

Continue reading

Cuvinte călătoare (XXXVII). „Lumea toată ne părea o portocală!”

oranges on top of gray wooden table

Cuvântul portocală este atestat în română la 1750 și este luat din greacă. Pentru a-i arăta originea, este necesar să luăm în discuţie termenul francez orange, care înseamnă acelaşi lucru. 🍊 Orange Acesta apare în secolul 13, la început sub forma pume orange, devenită spre 1300 pomme d’orange (orange este înregistrat abia în secolul 16).  Pomme d’orange este un calc, o traducere a vechiului italian melarancia (astăzi arancia), care …

Continue reading

Etimologii ciudate (XVI). „În Divanul ad-hoc din Moldova…”

purple flower covered with snow

« Între țăranii fruntași care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii și cu mitropolitul țării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era și moș Ioan Roată, om cinstit și cuviincios … » « În sfârșit, după multe dezbateri furtunoase urmate în Divanul ad-hoc, s-a încuviințat „Unirea”, și apoi deputații s-au întors fiecare pe la vetrele …

Continue reading

Povești de demult (III). Făbricuța de fidea de la Văcărești

mixed paints in a plate

Fabrica de fidea de lângă mănăstirea Văcărești La începutul secolului XIX, în apropierea mănăstirii Văcărești, lângă București, se făceau cele mai bune macaroane într-o fabrică ridicată încă din vremea domnitorului fanariot Constantin Hangerli (1797-1799). Făbricuța mai producea fidea și arpacaș, având ergalii (adică instalații) de aramă și de lemn. În vremea lui Caragea Vodă, un anume Nichifor …

Continue reading

Cuvinte călătoare (XXXI). Pe masa de Crăciun (1)

Sarmalele Sarmalele reprezintă mâncarea tradițională de Crăciun. Ca alte nume de mâncăruri orientale (ciorbă, ciulama, iahnie, musaca, chiftea, tarhana), denumirea acestui fel de mâncare vine din turcă  unde sarmak înseamnă „a rula”, „a învârti”. O serie de cuvinte regionale au același sens : gălușcă, perișoară. Piftia Nelipsită pe masa de Crăciun este piftia, al cărei nume …

Continue reading

Etimologii ciudate (XV). Han. Hanul Ancuței, Hanul lui Manuc, Hanul Trei Sarmale

În trecut … …la han totul era amenajat în stil rustic: terasa arăta ca o mustărie, căruțe cu coviltir în curte, voltă de viță-de-vie, struguri în vase de lut pe fiecare masă, dovleci pe margini, un război de țesut, velințe populare, o ladă de zestre, ștergare, ulcele… Hangița Porțile hanului erau deschise din zori și …

Continue reading