Etimologii ciudate (XV). Han. Hanul Ancuței, Hanul lui Manuc, Hanul Trei Sarmale

În trecut …

…la han totul era amenajat în stil rustic: terasa arăta ca o mustărie, căruțe cu coviltir în curte, voltă de viță-de-vie, struguri în vase de lut pe fiecare masă, dovleci pe margini, un război de țesut, velințe populare, o ladă de zestre, ștergare, ulcele…

Hangița

Porțile hanului erau deschise din zori și până-n noapte și în zi de lucru și în zi de sărbătoare. Hangița cu catrința prinsă-n brâu, cu obrajii roșii de căldura cuptorului era pregătită tot timpul de musafiri, dornică să le potolească foamea și le stingă arșița cu vinuri scoase din hrubele adânci ale hanului.

În cuptoare încinse se rumeneau colacii. Cighiri din măruntaie, amestecate cu mirodenii, înveliți în prapuri subțiri, sfârâiau vârtos în tingiri, alături de o bucată de costiță afumată. Pe mormane de jăratec, în vetrele încinse se rumeneau fripturi haiducești. În oale burduhănoase de lut, sarmalele din carne grasă, meștesugit mărunțită cu satârul, bolboroseau îngânând șoșotitul borșului de pui, ce fierbea în oale de lut.

Hanurile românești vechi sunt în general clădiri în formă de patrulater, cu ziduri groase în jurul unei curți interioare în care se intră printr-o singură poartă. La parter se găsesc prăvăliile și pivnițele iar la etaj camerele de locuit cu ferestre spre curte. De jur împrejurul clădirii, pe interior, este un pridvor cu coloane și arcade.

Puțină etimologie

Hanul este o „clădire cu camere de dormit” unde călătorii poposesc, une auberge sau otelul cu hangiță.

În română termenul a pătruns în jurul secolului al XVI-lea, din turcă, odată cu accentuarea influenței otomane asupra provinciilor românești dar și a intensificării relațiilor comerciale cu Imperiul Otoman.

Este un cuvânt răspândit în limbile balcanice (neogreacă, albaneză, bulgară, sârbă) şi în dialectele sud-dunărene (arom. hame, megl. an). În română este înregistrat prima dată la 1782.

Dar, ca multe alte cuvinte pe care româna le-a primit din turcă, han este un iranism, pe care turca l-a luat din persană, din farsi, limba de cultură a Imperiului Otoman.

În turcă han însemna „hotel”.

Acele hanuri care presărau Imperiul Otoman nu erau altceva decât case în iraniană, în farsi.

Han e persanul khana. Han înseamnă casă, casă de oaspeți.

Cherhana

Acest persan khana intră și în persanul kar khana care înseamnă casă de muncă. Și pe care româna l-a luat tot din turcă și care la noi a dat cherhana (construcție situată în imediata apropiere a unei ape pentru prepararea, conservarea și transportarea peștelui).

Han-Tătar

Nu, nu există nicio legătură între Hanul Ancuței și Han-Tătar sau Ginghis-Han unde han este un titlul nobiliar mongol: Khan (Monsieur). În acest caz avem doar o omofonie.

Surse:

  1. Dan Alexe, Dacopatia și alte rătăciri românești, Editura Humanitas, București, 2021, pag. 306-307;
  2. Marius Sala in http://www.istoriesicivilizatie.ro/cuvinte-calatoare-cuvinte-persane-iv/
  3. https://dexonline.ro/definitie/cherhana

Sursa foto imaginea de copertă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6e/Hanul_lui_Manuc%2C_1841

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.