Oana Topala

Profesor agreat pe lângă Ministerul Federației Wallonie-Bruxelles – Administrația Generală de Învățământ, trăducătoare și interpretă autorizată în Ministerul Justiției din Belgia. Predă cursuri de franceză ca limbă străină, de limbă, cultură și civilizație românească și de educație interculturală în școlile din Comunitatea Francofonă din Bruxelles. Specializată în pedagogia interculturală, desfășoară și proiecte multiculturale, iar din 2018 s-a implicat în cercetarea științifică și este interesată de teme precum: intercomprehensiune, plurilingvism, proximitate lingvistică și socio-lingvistică. Dintre articole și publicații: Interferențe lingvistice franco-române la copiii care urmează cursul de limbă, cultură și civilizație românească la Bruxelles, „Din clasă, acasă. Ghid de identitate culturală românească », ed. coord. Alexandru L. Cohal, 2020, « Predarea limbii române ca limbă străină în școlile multiculturale din Bruxelles » în volumul „1918-2018: Limba şi cultura română – structuri fundamentale ale identităţii naţionale: evaluări, perspective” (2019).

Most commented posts

  1. Iulie în Baleare (II). Alcudia – orașul vechi. Old town by night — 2 comments
  2. Cuvinte călătoare (VI). Delicatese olandeze — 1 comment
  3. Cuvinte călătoare (VII). Delicatese de Paște — 1 comment
  4. Cuvinte călătoare (VIII). Ciocolată cu piper — 1 comment
  5. Cuvinte călătoare (X). Un cofetar genovez — 1 comment

Author's posts

Cuvinte călătoare (XXII). Zen! Origami, ikebana, mikado, yakuza.

white and pink flowers in clear glass vase

Fie că este vorba de lumea culinară, artă, recreere, medicină alternativă sau rituri războinice, Imperiul Soarelui Răsare a fascinat întotdeauna Occidentul, iar aceasta se vede în vocabularul nostru. Cuvintele japoneze din limba română nu sunt împrumutate direct din japoneză, ci au ajuns la noi prin diverse limbi europene, cel mai adesea prin franceză. Dacă vrem …

Continue reading

Cuvinte călătoare (XXI). Evadări textile. Povestea celor o mie și una de țesături

black and white iron works

Orientul evocă peisaje îndepărtate și misterioase, splendoare somptuoasă, parfumuri și culori. Timp de secole, a fost pentru Occident sursa cunoștințelor savante în astronomie, matematică și medicină precum și a mirodeniilor, a parfumurilor și a țesăturilor prețioase. Țesăturile de aur, catifelele orientale, purpurii, mătasea, brocartul au ridicat prestigiul proprietarilor lor bogați și puternici, nobili și ecleziastici, …

Continue reading

Etimologii ciudate (VII). Emirul-Amiral

În limba română cuvântul „amiral” a intrat din franceză. Dar dacă vom merge mai departe, vom descoperi că « amiral” vine din arabul „amīr al-‘ālī”, termen în care îl recunoaștem pe « أمير » (ʾamīr sau emir) ce înseamnă « mare șef, mare comandant ». Istoricii latini l-au transformat pe „amīr al- ‘ālī” în « amiralis” și din latina medievală cuvântul a …

Continue reading

Belgia pentru (ne)turiști (V). Cel mai bine păstrat secret al Belgiei

Se spune că este cel mai bine păstrat secret al Belgiei : deși mai puțin popular decât Gent, Bruges sau Anvers, vechiul oraș Tournai (Doornik în neerlandeză) are un farmec aparte. Situat pe fluviul Escaut, la 10 km de frontiera cu Franța, Tournai este unul din cele mai vechi orașe ale Belgiei, cu o istorie care …

Continue reading

Etimologii ciudate (VI). Carpe diem! Toamnă, automne, otoño, autumno, outono, herfst, Herbst, harvest, oogst…

tilt shift photography of maple leaves

Cuvântul „toamnă” (franceză – automne, spaniolă – otoño, portugheză – outono, italiană – autumno) ne vine din latinescul automnus pe care Anticii l-au apropiat de participiul unui vechi verb latinesc ce însemna „a crește” – augeo. Automnus înseamnă, prin urmare, anotimpul care se mărește, care se îmbogățește. Anotimpul abundenței, al recoltei. Dar există un verb …

Continue reading

31 August – Ziua Limbii Române. Câteva gânduri despre limba română

stack of books on brown wooden shelf

În toate și peste toate cele belgiene, de cincisprezece ani, o constantă. Limba română. Cuvintele ei mi se lipesc de piele ca un praf auriu scuturat din filele cronicilor bătrâne. Mi se topesc în ochii pe jumătate închiși ca un de amurg de toamnă târzie în spatele gurilor de rai. Mi se ascund în minte …

Continue reading

Etimologii ciudate (V). « Ce-i lipsește chelului ? Tichie de mărgăritar. » Palate de mărgean, mărgăritare și margarete.

school of fish on corals

« Colo-n palate de mărgean/ Te-oi duce veacuri multe. » (Eminescu) Cuvântul mărgean („coral”), termen existent şi în dialectele sud-dunărene (aromână mirgeane, meglenoromână mirgean) are la originea îndepărtată cuvântul persan marvarit care însemna „perlă”. Termenul persan a intrat în arabă, unde marğān a căpătat sensul de „coral”, care s-a transmis şi împrumutului mercan din limba turcă. Din turcă a fost apoi împrumutat de toate limbile balcanice (română, …

Continue reading

Cuvinte și povești cu parfum de epocă (IV). Belgianul care aduce trufele în restaurantele de lux din Bucureștiul secolului al XIX-lea

silver-colored pocket watch

Între 1856-1860, belgianul Donat Hugues, specialist culinar, introduce trufele precum și alte delicatese din Hexagon pe meniul restaurantelor de lux bucureștene și ridică Hotelul Hugues pe Podul Mogoșoaiei (din 1878, Calea Victoriei), la Piața Teatrului (denumită după Teatrul Național), între hotelurile Brofft (viitor Continental) și Pasajul Englez. A fost ridicat pe locul grajdurilor Consulatului austriac, …

Continue reading

Cuvinte și povești cu parfum de epocă (III). Bucureștiul secolului al XIX-lea și hotelul unui belgian din Limburg

brown-and-white clocks

Charles Brofft, un belgian înstărit din Limburg În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Charles Brofft, un belgian înstărit din Limburg, inaugurează la București unul dintre cele mai luxoase hoteluri ale vremii. Acest Charles Brofft aflase, probabil, că Bucureştii se înnoiesc după tiparul occidental şi s-a gândit să profite de fenomen. Situat pe Podul …

Continue reading

Cuvinte și povești cu parfum de epocă (II). La Belle Epoque, o cofetărie de bonton și prăjitura Savarin

La Belle Epoque La Belle Époque a fost în Micul Paris o epocă de rafinament, de ghirlande de beteală și de cutii luxoase cu bomboane fondante, de prăvălii înțesate cu coloniale și de buticuri bântuite de cuconițe ahtiate după cărți și câteodată după flecuștețe, de ieșiri la Șosea, de după-amieze tihnite pe Corso, în compania …

Continue reading