La 11 ianuarie 1795, într-un trecut îndepărtat și friguros, din porunca lui Mihai Vodă Suțu, domnul Moldovei, se dispune întocmirea unui act prin care 37 de boieroaice erau poftite să fie ospătate la Curtea Domnească.
Ele fãceau parte din bine cunoscutele familii ale timpului: Balș, Canano, Canta, Cantacuzino, Catargi, Conachi, Costachi, Diamandi, Donici, Ghica, Greceanu, Ianculeu, Luca, Mavru, Neculce, Paladi, Razu, Râșcanu, Rosetti, Stratulat, Sturdza și Suțu.
Fiecare cucoană deținea, potrivit dregătoriei soțului, rangul de: logofeteasă, vorniceasă, hătmăneasă, postelniceasă, spătăreasă, băneasă, păhărniceasă, vistierniceasă, comisoaie, medelnicereasă ori căminăreasă.
Până aici nimic nu pare ieșit din comun. În secolul al XVIII-lea gustul pentru ceremonie, pentru fast, era mult mai viu decât în timpurile moderne. Ceremoniile Curţii domneşti erau în sine un spectacol public iar jocul aparenţelor trebuia întreţinut cu orice mijloace.
Un mister învăluie actul lui Vodă Șuțu
Este ciudat că acest act arată ordinea exactă în care urma sã se așeze la masa domnească distinsele jupânese, cerându-se în mod deosebit ca ele „după cum s-a hotărât fiecare să stea după rânduiala aceasta“.
Potrivit poruncii lui Mihai Suțu, în partea dreaptă a mesei urma sã se așeze prima, vorniceasa Zoița Sturdza și cea din urmă, căminăreasa Marioara Mavru. În partea stângă se așezau prima, hătmăneasa „hatm. M. Ghica“ și ultima medelnicereasa „Smaragda“ (Smaranda) Donici.
Mihai Vodă Suțu, domnul Moldovei, era pe atunci „un bătrân prietenos și venerabil“, scund de statură și corpolent, „căruia barba lungă și albă îi dădea aspectul grav“. El o luase o luase de soție, în iarna anului 1760, pe cea mai mare dintre fiicele lui vodă Ioan Teodor Callimachi, în vârstă de 22 de ani atunci.
Momentul rămâne de nedescifrat
Ce l-a determinat pe vodă Suțu să le poftească pe jupânese la masă la Curte, într-un friguros început de ianuarie?
Însemnările păstrate pe cărți de odinioară și relatările unor călători străini ajunși în Principate lasă să se înțeleagă că în acea perioadă atât vremea, cât și vremurile erau potrivnice.
După Crăciun și înainte de Sfântul Vasile, Moldova fusese lovită în două rânduri de câte un „forti groznicu vifor”. Jupânesele vor fi fost nevoite, așadar, sã înfrunte gerul, viforul și zăpada atunci când a venit timpul să răspundă invitației domnești.
Vremea neprielnică s-a adăugat lipsurilor deja existente, la nici trei ani de la încheierea războiului.
Leyon Pierce Balthasar von Campenhausen a consemnat în scrierile sale că la apropierea rușilor, în 1788, turcii distruseserã oranjeriile „pe care le aveau domnitorul și boierii, unde puteau fi văzuți portocali, lămâi și dafini de o înălțime și grosime uimitoare“.
Johann Christian von Struve, sosit la Iași în a doua jumãtate a anului 1791, menționeazã cã frumoasele case de piatră ale celor mai de seamă boieri erau „locuite în mare parte de generalii ruși, cu suita lor numeroasã“.
Ce evenimente deosebite se vor fi desfășurat la Curte în acele zile?
Să fi avut legătură poate cu Ceremoniile Bobotezei? Oricum, gerul Bobotezei, proverbial pentru iernile de altădată, nu era un obstacol de netrecut pentru ca fastul Curţii domneşti să se desfăşoare în toată splendoarea sa.
Enigma rămâne legată de ordinea în care boieroaicele au fost invitate să se așeze la masă.
De ce au fost invitate să se așeze într-o altă ordine decât cea din Condica de ceremonii de la acea vreme?
Ce loc anume i se rezervase la masă fiecăreia în parte, știut fiind că era mai onorant să stai în dreapta doamnei decât în stânga?
Este limpede că nu de dregătoria deținută s-a ținut cont, în exclusivitate, atunci când s-a hotărât cum să se rânduiască boieroaicele de o parte și de cealaltă a mesei.
Conform ierarhiei boieriilor cuprinsă în Condica de ceremonii, pare nepotrivitã plasarea vornicesei Zoița Sturdza înaintea logofeteselor. Căminăreasa Marioara Mavru, așezată în partea dreaptă a doamnei nu ar fi trebuit sã primească un loc mai onorant decât cel pregătit pentru hătmăneasa M. Ghica, căreia i s-a cerut să se așeze în partea stângă.
De ce au fost tratate cu mai multă cinste decât mai toate boieroaicele superioare lor în rang, care, spre deosebire de cele două, au fost așezate în stânga doamnei?
Cine erau aceste femei?
Ce alte aspecte vor fi fost luate în considerare atunci când Vodă Șuțu a stabilit ordinea la masă a jupâneselor?
Să fi fost vârsta? Averea? Frumusețea? Legăturile de rudenie?
Să fi avut legătură cu simpatiile sau antipatiile doamnei Sevastița, „mai rumănă decât un trandafir, cu mijlocul subțire, nici înaltă, nici mititică, drăgălașă, modestă și blândă și având un aer visător“?
Nu se știe.
Asupra acestul moment venit din trecutul friguros al Moldovei plutește încă un aer de mister.
Surse:
Olivia Senciuc, O masă cu boieroaice la Vodă Șuțu, în Revista Magazin istoric, februarie 2020, p.71-74;
Sorin Iftimi, Ceremoniile Curţii domneşti la Crăciun, Anul Nou si Bobotează (secolele XVII-XIX), în „Spectacolul public între tradiție și modernitate. Sărbători, ceremonialuri, pelerinaje și suplicii”, Constanța Vintilă Ghițulescu și Maria Pakucz Willcocks (coord), Editura Institutul Cultural Român, București, 2007, p. 56-61.
Comentarii recente