Nu se știe de ce verbul latinesc amare nu a supravieţuit în română.
Pe amo, amare şi amor le găsim moștenite în franceză (aimer, amour, tomber amoureux /amoureuse); în italiană (amare, amore, innamorarsi) şi în spaniolă (amar, amor, enamorarse).
În româneşte, cuvintele: amoros, amorez, a se înamora şi a se amoreza sunt franţuzisme, cel mai probabil, din limbajul vodevilurilor, iar amor (cu forma livresca amur) este un latinism. Toate sunt ironice, uşor depreciative şi fac parte din vocabularul colocvial.
Cuvintele latinești amor și amare au fost înlocuite de dragoste şi a iubi, iubire din limba slavilor.
Dragoste
Cuvântul dragoste are la origine rădăcina proto-indo-europeană *dher.
Dacă mergem pe urma acestei rădăcini, aflăm că *dher avea mai multe înțelesuri. Este interesant că toate înțelesurile lui *dher aveau ceva în comun.
*dher însemna un lucru bine fixat, solid, zdravăn, stabil, bine întemeiat, neclintit.
*dher mai însemna un lucru pe care îl ții cât de bine poți şi căruia nu vrei să-i mai dai drumul pentru că este de preț. Folosit ca verb, dher- însemna, printre altele, şi „a ține la cineva/ceva”, a prețui, a considera, a respecta.
Dragu
Vechii slavi spuneau dragu (format din acest *dher- şi un posibil sufix –go-) despre o persoană sau un lucru la care țineau foarte mult. Astfel, dragu a ajuns să însemne: scump, prețios, neprețuit şi… drag, iubit. Era şi un mod afectuos de adresare. Asemenea lui „tesoro” – „comoara mea” din italiană.
Dragosti
Din dragu, vechii slavi l-au format pe dragosti, un lucru prețios sau care costă mult. De la vechii slavi l-am luat noi. Dar aici trebuie să facem o observație.
Dacă în toate limbile slave dragosti însemna și mai înseamnă un lucru scump, prețios, în româneşte el are numai sensul de … dragoste !
Nu e intamplator, asadar, ca dragoste îl are la origine pe *dher care însemna lucru stabil, bine întemeiat, de preț și care mai însemna și a ține la cineva/ceva”, a prețui,
Magie în etimologie
Dragu este rudă cu dear din engleză: prețios, valoros, scump, iubit, îndrăgit.
Tot din *dher care, așa cum am văzut, însemna și temeinic, stabil, ferm, s-a născut în latină firmus (ferme, în franceză şi, de aici, ferm în română)
Tot de la *dher s-au format în greacă două cuvinte interesante:
– tron (din thronos/θρόνος) – scaun solid, înalt şi de neclintit, însemn al puterii politice şi religioase.
– religie (thriskia/θρησκεία) adică regulile de cinstire a divinității, stabilite şi fixate odată pentru totdeauna, reguli ce trebuiesc ținute cu fermitate.
Surse consultate:
Zenaida Luca-Hac, http://www.romania-actualitati.ro/amor_dragoste_iubire-33118
Comentarii recente