Despre limba română

În toate și peste toate cele belgiene, din 2006, o constantă. Limba română.

Cuvintele ei mi se lipesc de piele ca un praf auriu scuturat din filele cronicilor bătrâne.

Îmi curg prin vine precum stropi de miere, nu de sânge.

Mi se topesc în ochii pe jumătate închiși ca un amurg de toamnă târzie în spatele gurilor de rai.

Mi se ascund în minte precum comorile pe corăbii romantice  navigând pe mări levantine.

Le urmăresc deasupra sutelor de catarge plutind pe mișcătoare ape singuratice. Se opresc pe țărmuri înflorite, cu palate de mărgean și cetăți albe.

Se unesc în paginile cărților așa cum se unesc degetele celor doi îndrăgostiți ce troienesc toată floarea de tei într-un sărut.

Îmi intră în suflet așa cum picăturile grele de miere cad una câte una în alveolele fagurilor.

Se cristalizează de jur-împrejurul meu ca o pânza de păianjen translucidă, înghețată și fragilă.

Bruxelles, 31 august 2022

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.