Musafir a intrat în limba română din limba turcă dar la bază musafir este un cuvânt care vine din arabă și este construit pe rădăcina – sfr – .
Pe acest – sfr – l-am mai întâlnit. Îl recunoaștem în termenul devenit acum universal, safari.
Care este legătura între safari și musafir?
Rădăcina arabă – sfr -are sensul de a se deplasa.
Să mai spunem că araba are un prefix, MU, cu ajutorul căruia construiește noțiuni de actant: cineva care face ceva.
De exemplu, de la iștira – cumpărătură, avem mușteriu. De la safar – călătorie avem în arabă musafir – călătorul.
Același safar a dat în Africa termenul pentru călătoria de plăcere însoțită de vânătoare safari.
În română, musafir, sub influența fanariotă, a luat sensul de oaspete în general.
Musafirii sunt primiți în sufragerie sau, în ultimii ani, în living
În multe case, “sufrageria” era camera de oaspeți, acolo se mânca doar duminica sau când veneau musafiri și se scoteau porțelanurile.
Sufrageria este un cuvânt care a intrat în română din turcă.
La originea îndepărtată, însă, cuvântul vine din persană. Majoritatea termenilor turcești de cultură și societate întrați în română (perdea, narghilea, han, peruzea, cerdac…) sunt de fapt iranisme, venind din farsi, limba de cultură a Imperiului Otoman. Este și cazul cuvântului sufragerie.
Cuvântul sufragerie vine de la cuvântul iranian sufra/sofra.
Sufra este masa tradițională iraniană, un eveniment social important, care pune în valoare și mâncarea și participanții, o combinație de ceremonie, inițiere, banchet. “Sofra” de altfel e un nume dat metaforic, pentru că el desemnează de fapt fața de masă, somptuoasă, brodată, pe care are loc festinul.
Sufragiul
Turcii au preluat sofra / sufra de la iranieni dar au creat și termenul pentru personalul domestic care servește la o sufra: sufragiul, cu accent pe penultima silabă. Sufragiul, așadar, e cel care servește sau organizează o “sufra” sau “sofra”.
În turcă, terminația -gi indica profesiile: geamgiu, cafegiu, hangiu, herghelegiu sunt cei care se ocupă cu geamurile, cafeaua, hanul sau herghelia.
De la numele sufragiului turco-iranian, românii au făcut apoi sufrageria, camera specială în care are loc un ospăț.
Boierii fanarioți
Toți stau așezați turcește pe sofale în jurul unei mese mici și joase, pe care se află diferitele platouri cu mâncare. O astfel de masă era numită, așa cum am văzut sufra sau sofra (iar sufragiul era cel care se ocupa de servit) și era de fapt o tavă de aramă sau de cositor îndeajuns de mare ca să primească între șase și opt persoane în jurul ei.
Divanul, narghileaua, siesta, cafeaua, taifasul, tabietul fac parte din ritualul dulce al boierilor care se așază cu mișcări lascive pe sofa. Pe atunci timpul curgea altfel, timpul aparținea plăcerilor infime ale vieții, timpul aparținea ospețelor, taifasurilor dulci, cafelelor fără șir, șerbeturilor parfumate, fumului aromat al unei narghilele, gândurilor pierdute în lene, suspinelor cântate de alții.
Bibliografie :
Marius Sala, Cuvintele – mesageri ai istoriei, Ed. Meronia, București, 2009, p. 164 ;
Dan Alexe, Dacopatia și alte rătăciri românești, Ed. Humanitas, București, 2021, p. 356 ;
Constanța Vintină-Ghițulescu, Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750-1860, Ed. Humanitas 2015, p. 147 ;
Comentarii recente