O poveste de la 1844. Cofetăria lui Felix Barla de pe Ulița Mare din Iași (1)

Prin 1844 exista la Iași pe Ulița Mare, nu departe de Palatul Domnesc, o cofetărie care aparținea lui dumnealui, Felix Barla din Piemonte. De ce și cum ajunsese la Iași nu se știe. Se știe doar că Felix Barla, supus al spadei Italiei, cu magazinul său de bomboane de pe Ulița Mare, a introdus în Moldova toată literatura zahărului.

Ispititoarea cofetărie apare în paginile „Tainele inimei” început în 1850 de Kogălniceanu si rămas neîncheiat.

Ispititoarea cofetărie

Pe la mijlocul veacului al XIX-lea, în Iașul de odinioară, după plimbarea de după-amiază din Copou, coborau spre Ulița Mare (astăzi, bulevardul Ștefan cel Mare) calești, carete și alte acareturi ale boierimii stilate. De-a lungul noului drum din Copou se ridicau conace cu saloane încăpătoare.

Bolta adâncă ferea de ploaie, glod și omăt crinolinele largi și rochiile cu coadă, în care își ascundeau rotofeiele trupuri vornicesele, logofetesele și celelalte boieroaice. De bună seamă domniile lor nu catadicseau să iasă din casă decât cu trăsurile trase la scară. 

Mai la vale, Ulița Mare, pe care se îngrămădeau dugheni de tot felul, era primejdioasă. Printre croitorii, ceaprăzării ori potcovării, adesea cu pereții de paiantă, oricând se putea ivi o pălălaie, iscată doar dintr-o scânteie ori scăpărare de amnar.

După preumblarea pe dealul Copoului, lumea bună își trăgea sufletul la ispititoarea cofetărie a lui Felix Barla.

Amplasată pe Ulița Mare, în preajma străduței ce duce la palatul domnului Sturdza, cofetăria era frecventată spre seară de o clientelă selectă. Boieri înmănușați și jobenați, curtenitori și galanți și cucoane cu toalete splendide și umbreluțe de dantelă se îndulceau cu înghețată și oranjadă în trăsurile oprite în fața magazinului de bomboane al lui Felix Barla.

Uneori mușteriii erau așa de numeroși în această cofetărie încât își loveau coatele atunci când duceau lingurița cu înghețată de la farfurie la gură, scaunele libere erau la mare căutare iar în față stăteau lungi şiruri de trăsuri.

Și dacă toate acestea au fost doar o născocire a conului Mișu Kogălniceanu?

(va urma)

Surse :

  1. Mihail Kogălniceanu, „Cofetăria lui Felix Barla” în „Tainele Inimii”;
  2. Dan Dumitru Iacob, Elitele din principatele române în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Societate și divertisment, Ed Universității Alexandru Ioan Cuza Iași, 2015,  p. 149;
  3. Mircea Ciubotaru „Misterele onomastice ale Iașilor”, vol. I, Ed. Dark Publishing, Bucuresti, 2021, p. 156-158.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.