Fistic „arbore din ţările calde cu fructe conţinând sâmburi comestibili” este un cuvânt care are la origine cuvântul persan pištä pătruns în arabă (fostuq) şi în turcă (fıstık).
Din turcă a venit la noi, unde avea o variantă veche fâstâk, mai apropiată de etimonul turc.
Fistichiu
De la acest cuvânt avem derivate ca fistichiu, „verde gălbui”, care poate fi un împrumut direct din turc. fıstıki, ca şi alte nume de culori (liliachiu).
Prin extensie și referitor mai ales la vestimentația cuiva, fistichiu înseamnă și ciudat, extravagant.
A se fâstâci
Derivat sigur pe teren românesc este verbul a (se) fâstâci ce înseamnă „a (se) tulbura, a (se) zăpăci, a năuci”, probabil aluzie la paloarea care caracterizează această stare psihică – fâstâceala.
Similar, română a obținut verbul a sfecli, derivat din sfeclă „a deveni roşu ca sfecla”.
Cuvântul persan (sau, după unii, arab) a pătruns din greacă (pistakion), în latina medievală ca pistacium şi a devenit, în franceza secolelor 13 –16, pistace.
Această formă a fost înlocuită de cuvântul fr. pistache, împrumutat din nordul Italiei.
Bibliografie:
Marius Sala, “101 cuvinte moștenite, împrumutate și create“, Ed. Humanitas, 2010.
Comentarii recente