Povestea vorbei (1). « Până-n pânzele albe»

Expresia „până în pânzele albe” înseamnă „fără încetare”, „până la capăt”, „până la ultima limită” sau chiar „necruţător”.

„A merge până în pânzele albe” înseamnă „a face toate eforturile posibile pentru a-ţi atinge un scop”.

În trecut – „a urmări (pe cineva)  până în pânzele albe”

Expresia iniţială însă nu era „a merge până în pânzele albe”, ci „a urmări (pe cineva) până în pânzele albe”. Iar a urmări pe cineva până în pânzele albe înseamnă a urmări pe cineva până la moarte.

Pânza albă, din optica pars pro toto, este moartea, evocată prin giulgiul cu care se acoperă fața mortului, iar culoarea nu este deloc întâmplătoare (albis decessit, așa cum apărea în vechile inscripții creștine). În unele regiuni ale ţării morţilor li se aşterne un giulgiu alb sau o pânză albă pe faţă.

Cu timpul, expresia „a urmări până în pânzele albe” a încetat să însemne „până la moarte” şi a dobândit sensul oarecum înrudit de „până la capăt”, cu această accepție expresia fiind înregistrată într-un glosar din Vîlcea.

La rândul lui, verbul „a urmări” a fost înlocuit de verbul „a merge”.

În prezent– „a merge până în pânzele albe”

În mentalul colectiv imaginea dramatică a urmăririi a fost şi ea refăcută. Ținându-se cont de efortul albirii pânzei, ea a fost înlocuită de o imagine domestică, incomparabil mai paşnică: spălatul rufelor la râu, îndeosebi al pânzeturilor.

Acestea sunt spălate până când pânzeturile respective ajung de un alb fără cusur, altfel spus, „până în pânzele albe”.

Bibliografie :

Stelian Dumistrăcel, Expresii românești. Biografii – motivații, Ed. Institutul European, Iași, 1997, pag. 195-197 ;

Radu Paraschivescu, Pastila de limbă, www.digi24.ro

www.dexonline.ro

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

code