« Între țăranii fruntași care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii și cu mitropolitul țării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era și moș Ioan Roată, om cinstit și cuviincios … »
« În sfârșit, după multe dezbateri furtunoase urmate în Divanul ad-hoc, s-a încuviințat „Unirea”, și apoi deputații s-au întors fiecare pe la vetrele lor. » (Ion Creangă, Ion Roată și Vodă Cuza)
Divan
Divan este, la originea îndepărtată, persanul dīwān care însemna „cancelarie, consiliu”, apoi „fotoliu”. Cuvântul persan este derivat de la dibīr – „scriitor”.
Consiliu
A pătruns, cu sensul din persană, în arabă şi apoi în turcă, unde divan avea sensul de „consiliu al înalţilor demnitari; sală în care se ţinea consiliul de stat, sală de şedinţe”.
Cu acest sens cuvântul divan a fost împrumutat în română din turcă.
Sfatul domnesc
Astfel, în română divan era sinonim cu Sfatul domnesc, Sfatul țării, Divanul țării, parlamentul .
În română a intrat și cu sensul de „canapea”.
Cuvântul turcesc a pătruns în limbile balcanice (neogreacă, bulgară, sârbă), dar şi în franceză (divan) şi spaniolă (diván).
Colecție de poezii sufi
Divan mai desemnează și o colecție de poezii sufi, întotdeauna în farsi.
Douane (fr.), aduana (sp.) …
Termenul arab dīwān cu sensul de „sală de şedinţe” stă şi la baza it. dogana (v. it. doana) şi sp. aduana, amândouă având sensul de „vamă”; din italiană provine şi fr. douane „vamă”.
În franceză, ceea ce e numit un divan, obiectul de mobilier, e cunoscut și ca une ottomane, o canapea confortabilă, ca cele pe care se tolăneau dregătorii. Tot în franceză, Iranul mai e prezent și în sinonimul franțuzesc pentru jaluzele : persiennes.
Surse :
Marius Sala, Cuvintele – mesageri ai istoriei, Editura Meronia, București, 2009, p. 164 ;
Dan Alexe, Dacopatia și alte rătăciri românești, Editura Humanitas, București, 2021, p. 292,
Comentarii recente