Șerbetul
În 1783 în Muntenia, între două războaie ruso-otomane, Vodă Caragea îl servește pe consulul Rusiei la curtea sa nu doar cu dulceață și cafea, ci și cu șerbet.
Șerbetul se prepară prin fierberea cu zahăr sau sirop de zahăr a sucului fructelor stoarse.
Pentru Auguste Lancelot, călător pe meleagurile noastre, șerbeturile sunt fondante, siropoase și răcoritoare. Cele mai bune i se păreau a fi șerbetul de trandafiri și șerbetul de petale de violete.
Înn 1799, Vodă Moruzi primea oficiali ai Porții pă pat [adică pe sofale] și punea să fie serviți cu dulceață, cafea și ciubuc; mai aflăm că s-au adus și șerbeturi de s-au dat musafirilor de rând. A urmat apoi o stropire cu apă de trandafiri.
Un anume doctor Weinberg pomenește de șerbet în tandem cu dulceața în casele boierilor sau ale orășenilor înstăriți din Muntenia și Moldova. Se pare că șerbetul de trandafiri era foarte popular pe atunci.
În Amintirile sale, Radu Rosetti vorbește despre marile plantații boierești de trandafiri folosiți nu doar pentru rodazahar și apă de trandafiri, ci și pentru șerbet.
Puțină etimologie
Deși româna are cuvântul șerbet din turcă, originea îndepărtată a acestui cuvânt se află în arabă sharba(t) (care înseamnă „băutură”). Araba l-a luat din persană (sharbat).
Pelteaua
Și pelteaua vine din turcă, iar printr-un franțuzism, i s-a mai zis și jeleu.
Este vorba despre fierberea sucului de fructe necoapte, semicoapte sau mai acrișoare, în coajă și împreună cu sâmburii purtători de substanță gelatinoasă. Se adaugă zahăr și se fierbe până se obține o masă gelatinoasă semitransparentă.
Se pare ca undeva în Muntenia și Dobrogea, se mai gasesc urme ale bucătăriei orientale de odinioară, cum ar fi șerbeturile din flori de nufăr, flori de tei, din toporași, mentă, salcâm, din corcodușe sau struguri, dulceața din toporași și cea din coajă de harbuz (pepene verde).
Încă puțină etimologie
Cuvantul peltea vine din turcescul ”pelte”, moștenit și el dintr-un cuvânt grecesc vechi peltés (πελτές, μπελτές), tradus aproximativ prin fiertură prinsă cu făină.
Surse consultate:
Constantin Gane, Prin Moldova de altădată, Magazin Istoric 03/1972;
Radu Rosetti, Amintiri – Ce am auzit de la alții. Din copilărie. Din prima tinerețe., București, 2017;
Marius Sala, Cuvintele – mesageri ai istoriei, Editura Meronia, București, 2009;
Marlies Philippa, Koffie, kaffer en katoen – Arabische leenwoorden in het Nederlands, Uitgeverij Bulaaq, Amsterdam, 2008.
Comentarii recente