Cuvinte migratoare (4). Cofetăria olandeză

Povestea gotică, de Oana Topală (fragment)

La Amsterdam ajunse într-un octombrie auriu al anului 1700, pe Herengracht, în acea parte a Canalului Lorzilor cunoscută sub numele de Curba de Aur. Profilate deasupra culorii de nămol a canalului, casele erau seducătoare. Admirându-le simetria în luciul apei, le vedea impunătoare, bijuterii filigranate fixate în mândria Amsterdamului. Mirosea a frunze ude, a castane coapte și a zahăr ars. Deasupra acoperișurilor, norii aveau culoarea șofranului și a caisei.

Orologiul din turn bătu de patru ori și vântul rece alungă în spatele garguielor un stol de pescăruși cu capul negru.

„Ar fi bine să mă grăbesc, își zise, o iau pe lângă canal, trec podul și apoi o țin tot la stânga.”

O luă pe lângă apoteca lui Jan, îi plăcea să se uite la orfeveria de la ferestre, se spunea că patru luni lucraseră la ea niște meșteri orfevri veniți tocmai de la Paris. Îl zări pe Jan aplecat deasupra unor borcănașe pe jumătate pline cu niște prafuri albastre, amestecând cu o spatulă subțire o alifie purpurie.

„Parcă ar face vrăji, își șopti înfrigurat, întotdeauna am bănuit că ascunde ceva.”

Se opri să se uite mai bine dar chiar atunci Jan ridică ochii și îi aruncă o privire neagră. Își trase mai bine gluga peste frunte și se îndepărtă. Pașii îi răsunau pe caldarâm. Mai avea puțin și ajungea.

Puțin mai departe, pe o stradă aglomerată, arome de scorțișoară și vanilie ieșeau pe ferestrele unei prăvălii în miniatură. Se opri în fața vitrinei în care stăteau, ca niște cadouri, poffertjes și faguri hașurați, marțipane, omuleți din turtă dulce, gogoși din zahăr vanilat, migdale și cuișoare, rotunde și îmbietoare. Împinse ușa de lemn și intră în prăvălioară. Farfurii din ceramica de Delft, cu modele complicate de frunze și flori, îl îmbiau de pe tejghea cu biscuiți aurii și crocanți. Pe rafturi, siropuri de scorțișoară și ciocolată, prăjituri cu portocale și lămâie și chifle cu fructe, gogoși acoperite cu susan și scorțișoară și biscuiți condimentați. Cofetarul, roșu la față, trântind tăvile cu faguri răciți, veni spre el și îi ambală într-o hârtie verde, ce părea scumpă, câțiva biscuiți cu scorțișoară și ghimbir, un pumn de poffertjes și patru-cinci gofre precum fagurii. „Am și ceai de ghimbir, apă de trandafiri și kandeel din vin condimentat, îngroșat cu fructe uscate și miere”, îi spuse cofetarul cu o voce răgușită, în timp ce ridica tăvile cu faguri.

Puțină etimologie

Gofre – faguri

Gofra, deliciul chermezelor și al târgurilor, este un cuvânt intrat în limba română din limba franceză care, la rândul ei, l-a primit cadou din nordul Europei. În limba francilor (aceea a lui Clovis), strămoșul cuvântului ,,gofră” este cuvântul ,,walfre” (1185) și îl recunoaștem în germanul „Waffel”. Acest cuvânt foarte vechi înseamnă două lucruri: o prăjitură obținută prin coacere între două plăci din metal cu un model pe ele și un fagure de miere.

Poffertjes – clătite în miniatură

Cuvântul ,,poffertjes” este un vechi cuvânt olandez și ar avea la origine chiar o onomatopee, „pof” – sunetul pe care îl face aluatul în timpul coptului. „Poffertjes” sunt niște clătite în miniatură, delicatese vândute la chermeze și la festivalurile în aer liber, mici pufuri aurii din aluat, acoperite cu un strat generos de unt și zahăr pudră. Olandezii s-au bucurat de aceste mici clătite încă din anii 1700, mâncându-le la nunți, zile de naștere și alte ocazii festive.

Speculoos – biscuiți condimentați

Cuvântul «speculoos» este împrumutat din olandezul ,,speculaas” și înseamnă ,,prăjiturică de Sfântul Nicolae”. ,,Speculaas” vine de la ,,speculatie”, un biscuit, o prăjiturică folosită ca decor de masă. În legătură cu originea cuvântului ,,speculatie” există mai multe opinii, dar nu ne oprim asupra acestora. Unii mai spun că ,,speculoos” ar proveni din cuvântul latinesc „species” care înseamnă „condimente”. Există un sâmbure de adevăr. Pentru a obține niște biscuiți irezistibili este nevoie de multe mirodenii: piper alb, scorțișoară, ghimbir, cuișoare, cardamom și nucșoară.

Bibliografie:

• P.A.F. van Veen en N. van der Sijs (1997), Etymologisch woordenboek: de herkomst van onze woorden, 2e druk, Van Dale Lexicografie, Utrecht/Antwerpen;
• Marie Treps, “Les mots oiseaux. Abécédaire des mots français venus d’ailleurs”, Ed. Sorbiers, 2007;
• www.cntrl.fr/definition/speculos
• www.dexonline.ro