La Clusaz – stațiunea alpină cu picioarele în zăpadă și cu capul în nori
La Cluzas este un sat în Alpii francezi, situat la o altitudine de 1040 metri, numără 1.700 de locuitori, o mulțime de magazine, restaurante, terase și baruri, patiserii și brutării, o piață săptămânală, un mic cinematograf, o bibliotecă publică, un spațiu coworking. Și o bisericuță cu vitralii și cu un turn misterios.
Erau și câteva birouri de imobiliare; m-am uitat de curiozitate și cel mai scump „chalet” propus spre vânzare costa aproape 7 milioane de euro, 6 milioane 800 de mii, pentru exactitate; este adevărat că era vorba de o fermă din secolul al XVIII-lea.
La poalele munților, cabanele din lemn acoperite cu tavaillons (mici țigle de lemn) sunt împrăștiate pe pantele ușoare, însorite.
Satul oferă priveliști amețitoare: lanțul muntos Aravis cu vedere spre Mont Blanc, văile domoale, versanții amenințători, pajiștile alpine. Relieful este destul de accidentat din cauza eroziunii, ceea ce a antrenat formarea de văi suspendate numite combes: Combe de Balme, combe de Torchère, combe de Jument, du Fernuy.
La Cluzas este înainte de toate o stațiune pentru sporturile de iarnă: domeniul schiabil se întinde pe trei masive muntoase: Balme, Aiguille, Etale și Beauregard.
Sportivă, gurmandă, festivă
Sportivă, gurmandă, festivă, stațiunea La Clusaz este un teritoriu dinamic care te ține cu picioarele pe zăpadă dar te duce până la stele.
La Clusaz înseamnă povești frumoase, nebuni pe schiuri sau pe snowboard-uri care zboară realmente pe zăpadă, cabane splendide, mâncăruri de excepție (tartiflette, raclette, fondue sau tartă cu brânză Reblochon), nunți organizate în decorul de basm al zăpezilor.
Puțină etimologie
Numele satului La Cluzas are origini îndepărtate, vine din latinescul clusa (de la verbul cluso – a închide), ceea ce trimite la topografia sa : o zonă închisă între stânci abrupte.
Interesant este acest „z” plasat la sfârșitul cuvântului, literă pentru care există mai multe explicații.
Unii spun ca litera „z” ar fi fost adăugată din rațiuni estetice. Lucrătorii cadastrali ar fi adăugat această literă pentru a termina numele satului printr-un mic arabesc, un mic artificiu estetic.
Alții spun că explicația trebuie căutată în dialectul savoiard. În dialectul savoiard se punea un „z” după o literă pentru a arăta ca aceasta nu se pronunță, că este atonă, ceea ce antrenează în mod natural o accentuare a penultimei silabe. Prin urmare, numele satului se pronunță La Cluza’.
Povestea blazonului: coarnele unui berbec
Pentru a înțelege povestea acestui blazon trebuie să coborâm în trecut și să ajungem la sfârșitul anului 1601.
Atunci s-a oprit pentru prima dată la La Cluzas Ducele de Savoia, Charles-Emmanuel I. Acesta a ridicat satul la rangul de burg, a acordat sătenilor dreptul de a ține o piață săptămânală și două târguri anuale, primăvara și toamna. Totuși, fiecare neguțător trebuia să plătească dreptul de a putea să-și vândă mărfurile la târg. Țăranii puteau să vândă animale înainte de venirea iernii și să cumpere înainte de sosirea verii, perioadă în care puteau sa le și hrănească.
Cu aceastăocazie La Clusaz și-a facut un blazon: un berbec alb pe un fond verde traversat de o diagonală.
De ce un berbec? Principala vocație a satului La Cluzas era păstoritul. Încă din Antichitate, ciobanii urcau cu turmele până pe preeriile înverzite din La Cluzas astfel încât oile puteau mânca iarba proaspătă si se bucurau de aerul pur al munților.
Surse:
Comentarii recente