Cuvinte călătoare (XXXIII). Pralina: petrecere la castel

O poveste cu un bucătar excentric

Cuvântul „pralină” a intrat în limba română din limba franceză iar în limba franceză l-a adus… bucătarul contelui francez César de Plessis-Praslin (1598-1675).

În 1636, la Montargis, nu departe de Orléans, la castelul contelui, viața trece într-un decor oniric. Femeile cu peruci înalte și cu evantaie din pene de pasăre măiastră se plimbă râzând de-a lungul culoarelor, clătinându-și cerceii lungi, cu diamante. La fiecare pas cufundă în covoarele groase conduri de catifea, cu lucrătură sofisticată, cu picături de turcoaze și chihlimbar aduse din țări cu poveștile Șeherezadei.

Din când în când ochii le alunecă spre oglinzile cu margini aurii, filigranate: siluete rafinate îmbrăcate în rochii de satin roșu, împodobite cu pietre prețioase, decolteuri adânci pe care strălucesc coliere de smaralde și perle, gulere din dantelă de Valenciennes stropită cu rubine mici cât aripa de albină.

Seara ies în grădinile cu umbre răcoroase sau intră în orangerii unde umbra uleioasă a palmierilor se unește cu parfumul lămâilor și al portocalilor.

Din bucătăriile castelului, mirosul dulce al prăjiturilor cu scorțișoară și lămâie, parfumul merelor caramelizate și aromele de fructe glasate ies pe ferestrele deschise larg și plutesc deasupra grădinilor.

Dacă întredeschizi ușa, vezi pe masă urme de miere, de zahăr și de fructe confiate. Norișori de făină încețoșează aerul și două degete strivesc deasupra mesei o felie de lămâie. O explozie de stropi de lămâie și de senzații intense ajung până la vizitatorul curios.

O mână subțire, albă închide repede ușa, niște pași de pisică se îndepărtează ușor și rămâne doar amintirea clinchetului unei lingurițe de argint într-un bol de porțelan de Sèvres…

Clément Jaluzot, un bucătar excentric, orchestrează la castel baletul acesta grațios și aromat. Se spune că într-o seară târzie de vară bucătarul a scăpat o migdală în caramel și i-a plăcut culoarea de miere caldă a noii bomboane. Mai târziu nimeni nu a putut spune dacă bucătarul avusese o clipă de nebunie sau de neatenție.

A gustat bomboana cu sâmburele de amandă și s-a îndrăgostit pentru totdeauna de amestecul de gusturi, nemaiîntâlnit până atunci, dintre migdala amăruie și zahărul caramelizat, cu filamente asemenea unor țurțuri subțiri ca acele .

Când a gustat și contele, acesta i-ar fi spus bucătarului, cu un zâmbet straniu în colțul gurii iar în ochi cu dorințe ascunse, de nespus: «La festinul de mâine seara, fiecare femeie să primească într-o cutie ornată cu perle câteva astfel de bomboane ».

Numele « praline », scris la început « prasline » a fost dat astfel în amintirea bomboanelor oferite de bâtrânul conte invitatelor sale.

Bibliografie :

Marius Sala, Cuvintele – mesageri ai istoriei, Ed. Meronia, 2009 ;

Marie Treps, “Les mots oiseaux. Abécédaire des mots français venus d’ailleurs”, Ed. Sorbiers, 2007;

Dictionnaire historique de la langue française, Alain Rey, Le Robert, 2011.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

code