München și comerțul cu sare
În secolele al XII-lea și al XIII-lea, comerțul cu sare era înfloritor în Bavaria, în special în regiunea unde astăzi se află orașul München, a cărui fondare a fost în mare parte determinată de negoțul cu sare. Și nu a fost o întâmplare: în 1158, ducele Henri Leul (Heinrich der Löwe) a distrus podul peste râul Isar care pe atunci era proprietatea lui Otto de Freising, prinț-episcop. Toate acestea pentru a devia drumul sării către propriul său pod din apropiere de Munchen.
Astfel, atunci când traversau podul, neguțătorii de sare erau obligați să îi plătească lui drepturile de vânzare și de trecere și nu episcopului Otto de Freising.
Astfel, München s-a transformat dintr-o comunitate mică într-un sat medieval relativ prosper. Munchen a obținut dreptul de a stoca și de a vinde sarea timp de câteva zile, înainte de a fi tranportată în altă parte. Atunci când, în 1332, împăratul Ludovic al Bavariei a acordat Münchenului monopolul sării pentru Sudul Germaniei, orașul a trebuit să fie mărit.
Locuitorii Münchenului nu au fost singurii care au profitat de succesul comerțului cu sare, în toată regiunea comerțul cu sare a creat noi locuri de muncă în mine, în pădurile din munți și în salinele de la Bad Reichenhall, Berchtesgaden și Marktschellenberg.
München – mic sat fondat de călugări
Numele orașului este legat de colonia unor călugări de la mănăstirea Schaftlar. Numele orașului vine de la „apud Munichen” (Mönchen în germană) – la călugări – deoarece aici a fost mai întâi o mănăstire benedictină iar călugării erau proprietari ai pământurilor.
Nu se cunoaște data exactă a fondării așezării. Prima atestare documentară datează din 1158, în latina medievală villa Munichen, în timpul Henric Leul (Heinrich der Löwe), duce de Saxonia. O jumătatate de secol mai târziu localitatea a primit statut de cetate și a fost fortificată.
În 1327 întregul oraș a fost distrus de foc, dar a fost reconstruit câțiva ani mai târziu de Ludovic al IV-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman în acel moment.
Începând din anul 1255, timp de peste 700 de ani, München a fost orașul de reședință al casei de Wittelsbach, ale cărei construcții reprezentative marchează imaginea orașului până în zilele noastre.
Cel mai cunoscut membru al casei regale bavareze este, fără îndoială, regele de poveste Ludwig al II-lea, care s-a născut în castelul Nymphenburg, reședința de vară din München a casei regale Wittelsbach.
München – capitală a regatului Bavariei
Devenită în 1806 capitală a regatului Bavariei, München este în mod constant înfrumusețat și îmbogățit de dinastia Wittelsbach, în special de regii Ludovic I și Maximilian al II-lea.
Castelul de basm al regelui nebun, Ludovic al II-lea al Bavariei
Regele Ludovic al II-lea al Bavariei şi-a investit marea parte a averii personale în construirea unei serii de castele de basm.
Totul a început după ce a vizitat castelul medieval Pierrefonds, castelul Wartburg şi bineînţeles, bijuteria Franţei, palatul Versailles. Înainte de construirea castelelor, zona Bavariei era una sărăcăcioasă, proiectul “regelui nebun” influenţând nu numai dezvoltarea artistică, ci şi economia şi infrastructura.
Castelul Neuschwanstein
Construirea acestui castel parcă rupt dintr-un basm a avut ca scop crearea unui refugiu personal pentru rege, locul având şi o valoare sentimentală. Datorită frumuseții sale de poveste, castelul a devenit inspirație pentru desenul animat Frumoasa din Pădurea Adormită.
Castelul a fost construit pe ruinele a altor două castele medievale, care au fost reşedinţa de vară a familiei sale, Ludovic petrecându-şi o mare parte din copilărie acolo. Nu numai arhitectura impresionantă de îmbinare a romanticului şi renascentistului, ci şi locul fac un peisaj de basm: castelul este poziţionat la poalele Alpilor, la 800 de metri altitudine.
Piatra de temelie a fost pusă în septembrie 1869, iar în 1884 regele deja se putea muta în noua locuinţă.
Se pare că regele numea clădirea un “templu al prieteniei”, castelul fiind ridicat în cinstea lui Richard Wagner. Acesta nu a putut să se bucure de cinstea oferită de rege, el murind în 1883. Clădirea a costat 6, 2 milioane de mărci de aur, aproape dublu faţă de estimarea iniţială. Cu toate acestea, Ludovic nu a stat în castel decât 172 de zile.
După moartea regelui, prinţul regent Luitpold a deschis porţile Neuschwansteinului pentru public, până la Primul Război Mondial acest lucru devenind sursa principală de venit a familiei regale bavareze. Clădirea a supravieţuit celor două mari războaie mondiale.
Puțină etimologie
Numele orașului München ne vine din muniko, un vechi cuvânt german care înseamnă călugăr și are la origine latinescul popular monicus.
Pe monicus îl recunoaștem în francezul „moine” și în italianul „monaco”.
Coborâm mai departe în istoria acestui cuvânt și aflăm că provine din latinescul târziu monachus care înseamnă „pustnic religios” și vine din grecescul bisericesc monakhos. În monakhos îl recunoaștem pe monos „singur” și are la origine o rădăcină foarte veche, proto-indo-europeană – men – „izolat”.
Munchen, 13.11.2021
Surse:
https://www.etymonline.com/word/monk?ref=etymonline_crossreference
Comentarii recente