Pe la 1840, de cum dădea prima zăpadă, Bucureștii și Iașii se pregăteau de baluri.
Și cum la bal nu se mergea oricum, mai întâi de toate se căutau haine adecvate.
Rochii elegante și scumpe, bijuterii prețioase și pretențioase, botine rezistente și fine, cu năsturași înveliți in mătase, dantele ca pânza de păianjen, mănuși parfumate și evantaie din pene de păun.
Dar pentru toate acestea și încă multe altele era nevoie de o vizită la Madame Neli Lenfant care ținea prăvălie pe Podul Caliței, unde vindea rochii de bal, eșarfe, șaluri de fantezie, rufărie fină, horbote și pene, toate frumoase și capabile să satisfacă gusturile celor mai năzuroase cucoane.
Bărbații puteau trece pe la Monsieur Franck, care avea magazin la Curtea Veche și care le promitea cele mai elegante și mai ieftine noutăți în materie de haine bărbătești, venite tocmai de la Paris: surtuce, fracuri, rococo, pantaloni și jiletci de diferite stofe.
Dacă balul era mascat, se urca pe Podul Mogoșoaiei, la un anume Varamberg care vindea domino de mătase, costume naționale și de fantezie, măști de fel de fel. În plus, se oferea că în douăsprezece ceasuri ” să prefacă orice costum la un preț cuviincios”.
Strălucire, lux, opulență. De cum cădeau primii fulgi de nea, cluburile, conacele și palatele se deschideau, se decorau și se luminau, se pregăteau cupele pentru șampanie, se pregăteau alămurile, pianul și viorile.
💃💃💃
Rochiile și costumele sunt gata, orchestra este pregătită, sticlele de șampanie stau la rece în calupuri de gheață, trăsura așteaptă la intrare, balul poate să înceapă!
Surse:
Constanța Vintilă-Ghitulescu, Patimă si desfătare. Despre lucrurile marunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750-1860, Editura Humanitas, București, 2015, paginile 343-346.
Comentarii recente