Cuvântul „toamnă” (franceză – automne, spaniolă – otoño, portugheză – outono, italiană – autumno) ne vine din latinescul automnus pe care Anticii l-au apropiat de participiul unui vechi verb latinesc ce însemna „a crește” – augeo.
Automnus înseamnă, prin urmare, anotimpul care se mărește, care se îmbogățește. Anotimpul abundenței, al recoltei.
Dar există un verb latinesc care înseamnă „a culege, a recolta” – carpere – și îl avem în expresia Carpe diem! Trăiește clipa, culege ziua!
Frumusețea lingvistică ne arată că acest verb – carpere – este înrudit cu acele cuvinte din limbile germanice care înseamnă „toamnă, recoltă”: neerlandezul herfst, germanul Herbst, englezul harvest, neerlandezul oogst.
Cum a fost posibil? Cum se explică faptul că herfst, Herbst sau harvest se înrudesc cu un cuvânt precum carpere?
Explicația se găsește în *kerp – un foarte vechi cuvânt indo-european.
Acest strămoș al cuvintelor stă la originea îndepărtată a unui vechi cuvânt germanic – *harbistaz – care a dat neerlandezul herfst, germanul Herbst, englezescul harvest, neerlandezul oogst…
Același strămoș indo-european – *kerp – a stat și la originea latinescului carpere („a culege, a smulge, a recolta”) sau a grecescului καρπός (karpós, „fruct”).
Sensul inițial trebuie să fi fost „momentul în care oamenii recoltează”.
Bibliografie:
https://dexonline.ro/definitie/toamna
https://www.cnrtl.fr/etymologie/automne
https://etymologiebank.nl/trefwoord/herfst
Le Petit Robert – Dictionnaire historique de la langue française
M. Philippa, F. Debrabandere, A. Quak, T. Schoonheim en N. van der Sijs (2003-2009) Etymologisch Woordenboek van het Nederlands, Amsterdam
Comentarii recente