Cuvintele sunt ca păsările, nu țin cont de frontiere. Fie că au venit de la vecinii noștri din Europa, fie că au venit de la capătul lumii, cuvintele călătoare au zburat și și-au făcut cuib în limba română. Din Evul Mediu, în valuri succesive, mii de cuvinte ne-au trecut frontierele, aduse de neguțători sau de marinari, de călători sau de cuceritori, de savanți sau de scriitori, de conți, de soldați sau de migranți.
Vă propun o plimbare printre cuvinte povestite, o odisee lingvistică ce ne va dezvălui istoria lor bogată, fascinantă sau surprinzătoare.
Din limba germană au pătruns multe cuvinte în celelalte limbi europene, împrumuturile din germană reprezentând de adesea termeni din domeniul militar, din cel al mineralogiei (cobalt, zinc, cuarț, nichel) și al altor științe. Termenii militari cei mai vechi au apărut în perioada Evului Mediu, până în secolului al XVII-lea, când mercenarii elvețieni și germani au luptat în armatele diferitelor state europene. O serie de termeni militari germani ca Buncker, Putsch s-au răspândit și în secolul trecut, la fel ca unii termeni din medicină.
VALS
Valsul, care a cucerit aristocrația Europei, ne-a venit din Germania în jurul anului 1800.
Cuvântul german Walzer vine de la walzen (a se învârti, a dansa) care, la rândul lui, vine din proto-germanică (*walt-). În acest cuvânt regăsim o rădăcină proto-indo-europeană (wel-), ce înseamnă a învârti, a rula, a (se) întoarce, rădăcină pe care o regăsim și în cuvântul latinesc vallis, din care limba română a împrumutat substantivul vale.
Gustul pentru baluri și pentru petreceri costumate la Viena datează din secolul al XVIII-lea. Decorurile somptuoase, balurile și costumele fascinante erau rezervate aristocrației.
Împăratul Joseph II a hotărât să deschidă spectatorilor balurile care se țineau exclusiv în sălile luxoase ale palatului imperial Hofburg. Vienezii au adoptat imediat obiceiurile de la curtea imperială și eticheta acestor petreceri. Valsurile au definit o epocă: eleganța Vienei imperiale, castelele baroce, balurile opulente, decorul somptuos al sălilor de bal, strălucirea feerică a candelabrelor, foșnetul rochiilor de seară, albe, diafane, ușoare precum frișca de pe prăjiturile Pavlova sau fracurile elegante.
BIVUAC
Cuvântul bivuac are, la originea îndepărtată, termenul german Beiwache, care avea la bază cuvântul germano-elvețian biwach (patrulă suplimentară de noapte), compus prin alăturarea particulei bi – pe lângă și wacht – gardă. Termenul a fost introdus de mercenarii elvețieni în franceză, unde a devenit bivouac. Inițial, în franceză termenul avea sensul de „gardă de noapte”. Franțuzescul bivouac a pătruns în italiană în forma bivacco) și în engleză în forma bivouac, revenind în germană în forma Biwak. Limba româna îl împrumută prin aceeași filieră franceză.
DOLAR
Dolar, numele monedei mai multor state (SUA, Canada, Australia) are la origine cuvântul dialectal german Daler, al cărui corespondent literar este Taler. Talerul era o monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut și în țările române. Numele acestei monede are o poveste interesantă.
În 1519, în Boemia, s-a bătut o monedă cu argintul extras dintr-o mină de lângă orașul numit Sankt Joachimstal, Valea Sfântului Ioachim azi, Jachimor, în nord-estul Cehiei. Denumirea acestui oraș era un cuvânt compus din numele propriu Sankt Joachim și germanul Tal – vale. De la Joachimstal s-a format cuvântul derivat Joachimstaler gulden taler din Joachimstal. Din acesta s-a izolat cuvântul Taler, în pronunțare dialectală Daler, care a fost apoi împrumutat de engleză în forma dollar. Pe această filieră engleză, franceza și româna le-au adoptat și ele.
FLEAC~uri
- Fleac(-uri) n. 1) Lucru sau fapt lipsit de importanță; nimic; mărunțiș; bagatelă. 2) la plural: vorbe lipsite de importanță; vorbe goale; baliverne; palavre; brașoave. (din germ. Fleck)
- FLEC, flecuri, s. n. Petic aplicat pe tocul încălțămintei (din germ. Fleck)
Cuvintele germane au puține sensuri, de obicei numai sensul preluat din germană. În general, termenii germanici denumesc noțiuni concrete. Există și câteva cazuri în care împrumutul capătă un alt sens decât cel originar. Cităm, în acest sens, cazul lui fleac (din germ. Fleck) introdus prin intermediul cizmarilor germani, ca termen profesional. În limba germană, el are sensul de „petic aplicat pe încălțăminte”, sens existent și în română. În limba română însă, cuvântul și-a lărgit sensul, și-a modificat și forma (fleac), ajungând să însemne „lucru de mică importanță”.
Bibliografie:
- Marius Sala, 101 cuvinte moștenite, împrumutate și create, Ed. Humanitas, 2010, p.61-63;
- Marie Treps, “Le passionnant voyage des mots”, cahier thématique, Petit Larousse 2007, p.XII-XVI ;
- https://www.etymonline.com/word/waltz#etymonline_v_4814
- www.dexonline.ro
- Sursa fotografiilor pixabay
________________________________________
Oana TOPALĂ este licențiată a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (cu o licență în filologie modernă și una în filosofie). Din anul 2007 locuiește în Belgia unde lucrează ca traducătoare și interpretă autorizată în Ministerul Justiției din Belgia și profesor agreat pe lângă Ministerul Federației Wallonie-Bruxelles. S-a specializat în pedagogia interculturală si predă cursuri de franceză ca limbă străină, de limbă, cultură și civilizație românească și de educație interculturală. Este prozatoare și eseistă, publică în mod curent în periodice (Revista OPT motive, Revista de Cultură Familia, Portal Revista Timpul) și scrie pe blogul personal «Literatură și delicatese» http://www.oanatopala.eu povești despre cuvinte călătoare și etimologii ciudate, povestiri fantastice și despre întâmplări cu intrări în alte dimensiuni, inspirate din călătorii.
Comentarii recente