Povești de demult (IV). Prăvălia lui Hagi Popp din Sibiu

La sfârșitul secolului al XVIII-lea ținea magazin de desfacere pe strada principală din Sibiu, cam pe unde se află astăzi hotelul „Împăratul Romanilor”, un anume Constantin Hagi Popp.

Neguțător de origine aromână, a făcut parte din valul de negustori levantini și a fost prieten cu aproape toți boierii vremii.

În plus, a întreținut o corespondență asiduă cu soțiile boierilor, jupânese și cucoane care aveau mare încredere în el. Nicolae Iorga publică în 1906 corespondența activității negustorești în « Scrisori de boieri și negustori olteni și munteni către casa de negoț sibiană Hagi Pop ».

Deschidem mapele arhivei casei comerciale și aflăm ce cumpărau boieroaicele acelor vremuri de la negustorul Hagi Popp din Sibiu.

Piei de urs și de capră pentru o jupâneasă

În 1787, o jupâneasă cere negustorului din Sibiu postav verde tăiat cu colţuri, de pus pe marginea unei piei. « Şi văpsea să‑mi trimiteţi, de cea care să nu mânjească hainele. Şi o piele de urs fiindcă, precum zic, piele de urs voiu să pun pe pat în loc dă mindir, iar pieile de capră voiu să le fac în loc de perine ».

Mănuși, nasturi cu rubine, horbotă, apă de obraz, un ceasornic de buzunar și un cățel  pentru stolniceasa Dumitrana Ştirbei

Stolniceasa Dumitrana Ştirbei era una dintre bunele cliente şi chiar prietenă a lui Constantin Hagi Popp.

În 1778 cerea de la Sibiu o blană de guşă de vulpe de mosc, două perechi de nasturi mari de aur şi o pereche de nasturi cu rubine în vârf.

În 1780 îi trebuiau două perechi de mănuşi de piele, una albă, alta albastră, „numai să fie mai micuşoare”, fiindcă îi era şi mâna mică. În același an îi trebuia o salbă de galbeni mari şi mărgăritari, „ori unde se vor găsi, numai să fie alb curat”.

În 1784 vrea apă de obraz, „din cea care a ieşit acuma”, care să‑i fie adusă de la Viena. Ce rafinament!… Şi un ceasornic bun de purtat în sân, englezesc.

În 1785, voia o basma de horbotă albă de gât. Să fie mare, « de cele cum poartă coana Păunica » (nevasta lui Hagi Popp).

Dumitrana Ştirbei  se văita lui Popp că i‑a murit Milord căţelul. « Mare petrecere făceam cu el — scria ea – şi te rog să‑mi afli altul, frumuşel ».

Ananas pentru căimăcăneasa Caragea

 În 1798, când căimăcăneasa Caragea, leuză fiind, primește de la doctor sfatul de a consuma ananas, mesagerul, pitarul Constantin Brăiloiu, nu prea știe despre ce este vorba, pe unde ar putea fi găsit și cum ar putea să îl descrie.

Îi scrie negustorului Constantin Hagi Popp, bunul său prieten. Îi oferă acestuia amănunte: „să cercetezi la grădinarii de acolo (adică de la Sibiu) sau la grădina lui Brocăntal (Bruckental) pentru niște poame ce le zic ananas … două poame din acelea și să le trimiți în grabă.”

O perucă pentru Catinca Știrbei

În iunie 1810, Catinca, soția vornicului Barbu Știrbei, îi scrie o lungă scrisoare negustorului de la Sibiu.

În afară de semințe de flori, rumeneală de obraz, gazete și sticle de vin, Catinca Știrbei cere și o perucă. Dar nu una oarecare; ci una care să îmblânzească un păr rebel și care să fie mai frumoasă decât cele purtate de cucoanele din târg.

Nefiind meșteri peruchieri la București Catinca cere negustorului sibian să-i trimită o perucă ce nu prea mai era la modă prin alte părți ale Europei.

Ca să fie sigură ca meșterul peruchier va face ceea ce trebuie, Catinca trimite o șuviță de păr, însoțită de instrucțiuni, fie vorba intre noi, cam confuze. În plus, Catinca își dorea o perucă pudrată, cu bucle artificiale, deși acest tip de perucă își trăise ultimele clipe de glorie prin saloanele pariziene și vieneze. Acum ajungea la cucoanele valahe, ajutandu-le să-și sporească frumusețea.

Ce-o fi înțeles maestrul peruchier din sfaturile Catincai e greu de imaginat. De la Sibiu, cucoanei i-a fost trimisă la Craiova o grozăvie de perucă. „N-a fost după cum am scris eu… Este o batjocură prea mare… Nu o pot purta… Face capul cât o baniță…”, îi scrie Catina negustorului sibian.

Bietul Hagi Popp…

Bibliografie:

Constanța Vintilă-Ghițulescu, Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societate românească 1750-1860, Ed; Humanitas, București, 2015;

Nicolae Iorga, Scrisori de boieri și negustori olteni și munteni către casa de negoț sibiiană Hagi Pop, Socec, București, 1906 ;

Constantin Gane, Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane. Boieroaice din Moldova şi Ţara Românească în veacurile XVI‑XIX, Editura Corint, 2016