Orga bazaltică de de la Gerðuberg
A doua zi erau 6º, vânt puternic, norii coborâseră mult. Imediat după micul-dejun (cel cu somon) în restaurantul (de fapt o sală de mese foarte primitoare) hostelului Bjarg din Borganes, ne-am urcat în The Tank.
Prima oprire a fost la zidul de bazalt de la Gerðuberg. Când am văzut coloanele bazaltice ieșite din pământ, precum tuburile unei orgi gigantice mi-am dat seama cât de neînsemnați suntem în fața naturii. Coloanele din bazalt, fiecare de formă hexagonală, sunt rezultatul întâlnirii dintre lavă și mare, formate prin solidificarea și contracția termică a unei scurgeri de bazalt, la puțin timp după erupția vulcanului. Există câteva astfel de orgi bazaltice în Islanda, sunt fascinante și au influențat arhitectura islandeză.
Bisericuța misterioasă de la Búðir
În drumul spre Anarstapi, un sat de pescari, ne-am oprit să vedem bisericuța neagră de la Búðir, o ciudată bisericuță luteriană aflată într-un sat părăsit. Ca să ajungem la bisericuța neagră am traversat vastul câmp de lavă Budahraun, care s-a format datorită erupțiilor vulcanului Budaklettur. Bisericuța nu are nimic special în interior dar fațada sa neagră contrastează perfect cu peisajele din Snæfellsnes. Am găsit acolo morminte care datează din secolul al XIX-lea pe care am văzut cum se formează numele de familie în Islanda.
Falezele de la Anarstapi
La Anarstapi ne-am oprit pentru priveliștea spectaculoasă de pe faleze.
Numele orașului este inspirat din saga lui Bardar și Snaefellsáss, o saga islandeză despre viața lui Bardur, jumătate om, jumătate troll. Falezele din Anarstapi conturează unul dintre cele mai frumoase peisaje din Islanda. Chiar dacă norii se uneau cu apa, am admirat în depărtare Gatklettur – un mare arc natural stâncos pe mare, unde cuibăresc sute de păsări marine.
Statuia lui Bárður, jumătate om, jumătate troll
Ne-am oprit la prânz în satul de pescari și am mâncat somon cu multe condimente, într-un restaurant cu ferestre imense ce dădeau spre ocean. În fața noastră se înălța gigantică statuia lui Bárður. Realizată din piatră locală, îl reprezintă pe Bárður Snæfellsás, unul dintre cele mai faimoase personaje din saga islandeză, jumătate om, jumătate troll.
„Călătorie spre centrul pământului” – ghețarul Snaefellsjokull
După-amiază am străbătut un drum off-road până la ghețarul Snaefellsjokull: peisaj selenar, roci vulcanice, mușchi subțire și mai ales, din loc în loc, pietre puse una peste alta. Povestea spune că în spatele fiecărei roci se ascunde un elf. Islandezii cred în elfi, sau mai degrabă refuză să nu creadă, se tem să nu-i deranjeze și le construiesc turnulețe din pietre pentru a avea unde să se ascundă. De altfel, la intrarea în Reykjavik, pe o placă, scrie cu litere imense: « Welcome in the town of the Elfs ! ». După câteva zeci de minute off-road prin pustietatea de piatră vulcanică, mărturisesc că începuse să mi se pară că îi văd.
Am urcat pe ghețarul Snaefellsjokull, un stratovulcan acoperit de o calotă glaciară, ce atinge 1446 metri altitudine. Ultima erupție a acestui vulcan a fost în anul 250. Se află în extremitatea occidentală a peninsulei Snaefelness și dacă nu ar fi fost acoperit de nori, am fi putut vedea de pe înălțimi capitala Reykjavik. Ghețarul Snaefellsjokull este atât de misterios încât nu este o întâmplare că Jules Verne l-a ales ca punct de plecare în „Călătoria spre centrul pământului”.
Kirkufell – muntele bisericii
Ultima destinație a zilei a fost Kirkjufell ce înseamnă „muntele bisericii” în islandeză. Acest nume provine probabil de la forma piramidală a muntelui, care poate să semene cu turla unei biserici. Danezii, care frecventau insula, o numiseră în limba lor Sukkurtoppen (ce înseamna „vârful zahărului”). Kirkjufell este un munte izolat, înalt de 463 m și cu o formă ciudată și se găsește pe coasta de nord a peninsulei Snæfellsnes. Kirkjufell este un munte de roci vulcanice erodat de ghețari în timpul epocii glaciare din cuaternar. Muntele era atunci un nunatak (cuvânt inuit ce înseamnă munte ieșit din ghețari și plăci de gheață) blocat între doi ghețari care l-au erodat și i-au dat forma actuală.
La sud de munte se află o frumoasă cascadă de 16 metri înălțime, Kirkjufellsfoss, care cade într-un mic lac, aproape de mare. Fiind abia la începutul călătoriei în Islanda, am crezut că acea cascadă este cea mai spectaculoasă. Ne-am înșelat mult.
(va urma)
Comentarii recente