Fie că este vorba de lumea culinară, artă, recreere, medicină alternativă sau rituri războinice, Imperiul Soarelui Răsare a fascinat întotdeauna Occidentul, iar aceasta se vede în vocabularul nostru.
Cuvintele japoneze din limba română nu sunt împrumutate direct din japoneză, ci au ajuns la noi prin diverse limbi europene, cel mai adesea prin franceză.
Dacă vrem să vedem ce formă are cuvântul japonez, observăm că frecvent acesta este analizabil, fiind format din două, uneori din trei cuvinte.
Câteva cuvinte de origine japoneză intrate în română din franceză au fost adaptate după pronunțare.
Chimono (croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei, fr. kimono) este un cuvânt compus din „ki” – a se îmbrăca și „mono” – lucru. La începutul secolului XX, doamnele care tocmai renunțaseră la corset se strecoară seducător într-un chimono, această rochie ușoară, de interior, cu mâneci largi, luată de la japonezi.
În harachiri (sinucidere prin spintecarea pântecului, folosită în mod special de samurai în caz de înfrângere, fr. hara-kiri) avem cuvintele „hara” – pântece și „kiri” – a tăia.
Mikado, „Împăratul Japoniei”, are în componența lui pe „mi” – distins și pe „kado” – poartă, deci într-o traducere literală ar însemna „distinsa poartă”. Această formulă ne amintește de expresia „Înalta Poartă” folosită pentru conducerea Imperiului Otoman, care în franceză se numește „La Sublime Porte”.
Judo și karate
În secolul XX ajung din Japonia sporturi bazate pe principiul non-rezistenței la forța adversarului. Europenii încep să le practice și adoptă denumirile fără a cunoaște adevăratul sens al acestor cuvinte : judo înseamnă „calea suplă”, aikido „calea păcii”, karate „mână goală”, adică „fără arme”. Astfel, aceste cuvinte ne transmit că în spatele practicilor sportive se găsește o filosofie.
Zen este un cuvânt japonez adaptat după un cuvânt chinezesc, „chan”, care înseamnă „liniște” și care corespunde unei școli budiste originare din China. Strămoșul îndepărtat al lui „chan” este un cuvânt sanscrit, „dhyana”, care înseamnă „meditație”. „Zen „evocă deci o filosofie asiatică. Și totuși, la sfârșitul secolului XX, vom adopta cu toții acest cuvânt și vom căuta cu toții să fim zen.
Ikebana
Artă tradițională a aranjamentului floral, ikebana a fost apreciată de autorii francofoni pentru rafinamentul său și valoarea sa simbolică atașată budismului. Michel Tournier scria în 1975 în Les Météores că ikebana și grădina în miniatură „sunt modalități de deschidere în spații goale supraaglomerate locuite de construcții ușoare, spirituale și dezinteresate”. Tradus literal, cuvântul în sine are o aură poetică: provine din „ikeru” -păstrat în viață și „hana” – floare.
Origami
Prin delicatețea și precizia sa, origami, o tehnică japoneză a hârtiei pliate, este tipică artelor tradiționale asiatice. Din simple foi de hârtie se poate naște o întreagă lume tridimensională, fiecare creație în sine fiind numită origami. Cuvântul provine din „ori” – a plia și „kami” – hârtie.
Yakuza
Un yakuza apare adesea în filmele de acțiune și jocurile video cu tatuaje pe corp. Yakuza (sau yakusa) este un membru al unei organizații japoneze comparabile cu Mafia. Numele său, care s-a răspândit în franceză în anii 1980, este compus din ya, ku și sa. Ya vine de la yattsu „opt”, ku înseamnă „nouă” și sa vine de la san și înseamnă„trei”.
Interesant este că „opt, nouă, trei” este cea mai proastă combinație într-un joc de cărți japonez. Deci, un yakuza este „cea mai proastă partida”. Într-adevăr, un yakuza nu este ușă de biserică!
Ricșă provine în română din engleză. Engleza a împrumutat direct cuvântul japonez „jinrikișa”, format din trei cuvinte : „jin” – om, „riki” – putere și „șa” – căruță, cuvântul însemnând trăsurică cu două roți trasă prin puterea unui om. Acestui cuvânt i s-a simplificat forma și s-a ajuns la englezescul ricksha.
Gheișă, cântăreață și dansatoare japoneză, și soia au fost împrumutate în română din germană, cf germ Geisha / Geischa și germanul Soja, și adaptate după pronunțare.
Bibliografie:
Marius Sala, 101 cuvinte moștenite, împrumutate și create, Ed. Humanitas, 2010 ;
Marie Treps, “Les mots oiseaux. Abécédaire des mots français venus d’ailleurs”, Ed. Sorbiers, 2007;
Dictionnaire historique de la langue française, Alain Rey, Le Robert, 2011.
Comentarii recente