Cofetăriile celebre ale Bucureștiului interbelic
Nestor, Capșa, Angelescu, Zamfirescu, Union, Scala, Suchard… Acestea erau doar câteva dintre cofetăriile celebre ale Bucureștilor, unde lumea bună se desfăta în veacul al XIX-lea și în prima jumătate a celui următor cu delicatesuri din ciocolată, şerbeturi sau câte un „dulceț cu limonadă”.
Destul de repede, în fața asaltului minunățiilor franțuzești, cofeturile orientale pierd din interesul publicului, iar cataifurile, baclavalele, sarailiile înecate în miere și șerbeturile sunt înlocuite cu prăjituri fine acoperite cu ciocolată, torturi sofisticate și felurite „bonbons”.
Braga începe să dispară din bărdacele de lut ars și, în locul acestora, apar „sonde” de cristal din care cuconițele bucureștene sorbeau grațios cu paiul „limonadă” și „oranjadă”.
Cofetăriile captivantului București interbelic sunt vizitate de domni spilcuiți, cu baston și joben, îmbrăcați pedant, cu batistă la buzunarul de la pieptul hainei sau ceasuri elvețiene cu lanț.
Café-frappé, vermut italian, Pernod franțuzesc, coniac indigen, citron pressé și oranjadă
Aici se servea café-frappé în pahare înalte cu cafea filtru rece ca gheaţa în care înota o bilă mare de îngheţată de vanilie, încununată de frişcă .
Mușteriii beau bere nemțească, vermut italian și Pernod franțuzesc, coniac indigen, citron pressé și oranjadă, după cum își amintesc martorii epocii.
Bomboanele Nestor
Memorabile au rămas bomboanele Nestor cu arome şi forme de fructe, felii cu gust de lămâie, felii oranj de portocală, zmeură şi mure mici, roşii şi violete, peştişori albi cu gust de migdală, „bomboane englezeşti”, cilindrice, cu flori turnate care se vedeau pe tăietură, ca nişte mărgele dulci de Murano.
Drajeuri, marțipane, fructe zaharisite, fondante, glasate
Apoi drajeurile de botez, ovale, albe, roz şi bleu, marţipanele viu colorate, în formă de fructe, cu glazură transparentă şi lucioasă de zahăr, ca sticla, fructele zaharisite, maroanele glasate, fondantele, bomboanele de ciocolată de nenumărate feluri.
Profiterol, merengue-glacé, krantz, parfait Maréchal, pricomigdale, înghețată
Clientela găsea la Nestor profiterol, tort și merengue-glacé, krantz, parfait Marechal de cacao, aerat, fin și în același timp crocant, prăjituri Bibescu cu blat, fondant, cremă de cacao și un vârf generos din frișcă naturală, vanilată, în formă de spic de grâu, pricomigdale, alune de pădure pudrate fin cu sare, Coupe Jacques, îngheţată de lămâie, cu zmeură sau cu caise.
COFETĂRIE
Denumirea de „cofetărie” vine de la „cofeturi”, un cuvânt din limba veche românească , preluat din limba greacă, ce însemna „bomboane, zaharicale”. În greacă se pare că a intrat din italianul „confetto” (bomboană) și corespundea cu latinescul „confectus” (făcut la un loc).
MARȚIPAN
Marțipan, produs zaharos obținut dintr-un amestec de zahăr și miez de migdale, a intrat în limba română din germanul Marzipan și are o istorie captivantă ce urcă la numele unei monede.
Inventat de vechii perși acum 3.000 de ani, marțipanul a călătorit în întreaga lume.
Se pare că la originea cuvântului stă un cuvânt în arabă ( موثابان mawthābān) care înseamnă „rege care stă nemișcat”. Latinizat ca matapanus, cuvântul a fost folosit pentru a descrie o monedă venețiană bătută în 1193 și care îl reprezenta pe Isus Cristos pe tron.
Aceste monede erau depozitate în cutii ornamentate. În jurul secolului al XV-lea, când monedele nu mai erau în circulație, cutiile au devenit recipiente decorative pentru depozitarea și servirea dulciurilor de lux.
Un astfel de lux care s-a strecurat în cutie în secolul al XVI-lea este celebrul marțipan cu aromă de migdale, numit după cutia în care a fost depozitat.
Bibliografie :
Marius Sala, „Romana orientală : terminologia culinară între est și vest” în „Parcours interculturels : être et devenir. Mélanges offerts à Pierre Morel” Ed. Peisaj, Québec, Canada, 2010 ;
Dan Silviu Boierescu, „Marii negustori, prăvălii pitorești, misterele tarabelor din vechile târguri”, Ed. Integral, 2019
Comentarii recente