Cârciuma Bolta Rece (1786) este de fapt o veche casă românească, cu pridvor, prispă, curte și beciuri cu firide, cu bucătărie și cuptor. Ospeția a fost construită în stil specific moldovenesc, ca o casă țărănească, cu prispă. Deasupra solului, în jurul unei mari bucătării și al unui cuptor, exista un salon unde erau serviți mesenii; în subsol au fost zidite, în piatră, hrube cu firide, de unde lumina opaițelor se răsfrângea asupra butoaielor de stejar care adăposteau licoarea de Cotnari, de Bucium, de Uricani și din alte podgorii.
Sursă foto https://casaboltarece.wordpress.com/
Hrubele de la Bolta Rece
Unele legende spun ca pivnițele din beciurile Boltei Reci sunt de pe vremea lui Ștefan cel Mare, că acest labirint de hrube plin cu sticle și butoaie de vin mergea câțiva kilometri până la Cetățuia și până dedesubtul Casei Pogor, unde s-au născut Junimea și mai târziu Muzeul Literaturii Române din Iași.
Sursă foto: www.casaboltarece.ro
Poveștile de la Bolta Rece
Basm sau realitate, cramele acestea există la limita legendelor. S-a întâmplat ca La Bolta Rece legendele să fie Eminescu și Creanga.
„Universitatea vinurilor”.
Cei doi au petrecut multe ceasuri în hrubele celebrei cârciumi din Iasi, unde, la adăpostul bolților reci, poveștile se păstrează lesne, iar vinul generos al Cotnariului, servit în cofăele și băut în stacane de lut, devine nemuritor. În perioada Junimii locanta era cunoscută și sub numele de „Universitatea vinurilor”.
Firi luminate și vesele, atinse în egală măsură de aripa geniului și de adierea boemei, junimiștii își continuau de fiecare dată reuniunile literare cu nesfârșite agape acasă la Maiorescu ori la Vasile Pogor.
După aceea, se mutau la Bolta Rece, unde mâncau sărmăluțe „ochioase” și plăcinte „poale’n brâu”, curechi de putină şi muşchi afumat și nu se sfiau să dea cep feluritelor butoiașe bine meșteșugite cu burțile pline de vin sau țuică.
Meniuri gastronomico-literare la Bolta Rece
Se zice că, după ce-și sătura oaspeții („junimiști vechi și noi – tot o ciorbă”, spunea el) cu vestitele borșuri, Negruzzi se apuca de întocmit meniuri gastronomico-literare, cum este acesta, de exemplu: Raci retrograzi, Bou îngrășat pe noile izlazuri, Curcanul lui Peneș la frigare, Cronica Convorbirilor literare cu oțet, piper și sare, Pe gheață… la Bulevard, Pampleziruri, Brânză dregătorească, Cafele aforisite, Drăgășani de la Bolta Rece.
Bibliografie:
Iacob Negruzzi, « Amintiri din Junimea », Editura Humanitas, 2011,
Comentarii recente