Povești de demult (V). Paștele la românii din vechime. Din curțile târgoveților la Curtea Domnească

Sărbătorile Paștelui, odinioară

De Paște, „cucoana Marghioala Rosetti miluia toată lumea, proteja pe toţi asupriţii, iar casa ei devenise un izvor de binefacere pentru fetele scăpătate; le aduna hrănindu-le din averea ei şi punându-le să lucreze la covoare bogate pentru sfintele biserici şi la haine pentru săraci, astfel că saloanele ei semănau ca nişte ateliere de fabrică”. (1)

În Săptămâna Luminată se slujeau Liturghia cu Utrenia, se trăgeau clopotele cele mari în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară.

Negoțul lâncezea

Toată lumea se veselea şi toate activităţile lor încetau. „În timpul acestei săptămâni, negoţul lâncezea, dughenele nu se deschideau, afară de acelea ale vânătorilor, ale măcelarilor şi ale negustorilor de alimente”. (2)

La Curtea Domnească

La vechile curţi domneşti, Praznicul Învierii Domnului era sărbătorit în vechime cu mult fast.

Domnitorii noştri au preluat toate obiceiurile, ceremoniile şi alaiurile împăraţilor bizantini de la Țarigrad.

Stau mărturie însemnările cronicarilor și cele  lăsate de călătorii străini veniţi pe meleagurile noastre în acele timpuri.

Biserica Stavropoleos, București, construită în stil brâncovenesc (fotografie din arhiva personala)

Grămăticul cuviosului domnitor Constantin Brâncoveanu (Anton Maria del Chiaro, născut la Florenţa în 1669), scrie: „în dimineaţa Sâmbetei Mari, în zorii zilei, în Paraclisul Curţii, ca şi în toate celelalte biserici, se face procesiunea cu icoana Mântuitorului şi se trag toate clopotele în biserici și mănăstiri.” (3)

Florentinul del Chiaro ne povestește și despre ce se întâmpla în sala de audienţă a Palatului Domnesc.

Invitații, fețe bisericești, călători străini pe meleagurile noastre, jupânițe și boieri, sunt trataţi cu cafea.

„Domnul aşezându-se pe tron primeşte sărutul mâinii de la persoanele cu vază, în special de la străini, care nu luaseră parte jos, în curtea Palatului. Se întreţine cu ei până la ora mesei, la care iau parte 70 până la 80 de invitaţi dintre cler şi boierime.”(4)

„Principesa”

„Principesa primeşte şi ea în apartamentul ei pe prelaţi, cărora le sărută mâna, stând în picioare, şi le dăruieşte câte o năframă brodată ca şi străinilor cu vază, şezând însă.”(5)

„Boierilor, ca şi jupâneselor cari vin de sărută mâna, Doamna le dăruieşte câte un ou roşu sau încondeiat cu flori şi alte desene bizare”. (6)

În plus, Doamna trimitea profesorilor fiilor ei câte o cămaşă de noapte lungă, cusută cu flori albe de mătase, o pereche de nădragi cu un brâu frumos împodobit cu flori sau arabescuri în diferite culori, dar şi o basma de modă turcească lucrată cu flori de aur ori mătase.

Soţia domnitorului Brâncoveanu, Doamna Maria, obişnuia să pună în basma aur, mai mult ori mai puţin, în funcţie de cât de merituoasă era persoana respectivă.

În afară de darurile primite de la familia domnitoare, secretarii care mergeau pe la soţiile marilor boieri pentru a le face urări primeau şi de aici câte o basma, dar şi două ouă încondeiate cu mare măiestrie. 

Al doilea banchet

Sărbătoarea Paştelui continua cu săvârşirea Vecerniei Mari sau a Învierii a Doua, care se oficia în trecut cu o solemnitate deosebită.

„După slujba religioasă avea loc al doilea banchet, la care luau parte boierii de mâna a doua şi acei ce în ziua întâi au servit în caftan. Nu se slobod tunurile, ci numai salve de puşti”, povesteşte secretarul domnului Constantin Brâncoveanu. (6)

Bibliografie:

(1) Dimitrie Papazoglu, Istoria fondării oraşului Bucureşti, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2005;

(2) Paul de Alep, în Călători străini despre țările române, Ed. Academiei Românem București, 1973-2000;

(3-6) Anton Maria del Chiaro, Revoluțiile Valahiei, după textul reeditat de N. Iorga.

Sursa fotografiei de copertă: Biserica Stavropoleos, București – arhiva personală

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

code