Cuvinte și povești cu parfum de epocă (III). Bucureștiul secolului al XIX-lea și hotelul unui belgian din Limburg

Charles Brofft, un belgian înstărit din Limburg

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Charles Brofft, un belgian înstărit din Limburg, inaugurează la București unul dintre cele mai luxoase hoteluri ale vremii. Acest Charles Brofft aflase, probabil, că Bucureştii se înnoiesc după tiparul occidental şi s-a gândit să profite de fenomen.

Situat pe Podul Mogoșoaiei, vis-à-vis de Teatrul cel Mare, în fosta casă a boierului Tache Ghica și a Mariei Câmpineanu, Grand Hotel Brofft, denumit astfel după numele proprietarului, a fost încă de la început o dovadă a începerii occidentalizării Bucureștilor.  

Clădirea a adăpostit un hotel de prestigiu, amenajat în stilul renașterii florentine cu 48 de camere elegante, şi mai multe magazine, între care cel al celebrului Jobin, de la care se trage numele românesc al pălăriei țilindru „joben”. 

Sursa foto: https://gastroart.ro/

Restaurantul franțuzesc al hotelului

Restaurantul franțuzesc al hotelului se remarca prin preparate excentrice, dar și prin prețurile destul de mari, contestate, de altfel, adesea de clienți: „dl Brofft pretinde 30 de franci pe dejun!”. Dar Grand Hotel își respecta însă, fără concesii, statutul de hotel de lux.

Datorită rafinamentului și bunului gust, în scurt timp de la deschidere a devenit punctul de întâlnire al aristocrației și elitei bucureștene.

Printre oaspeții de seamă ai hotelului s-a aflat și generalul otoman Osman Pașa, la sfârșitul războiului ruso-româno-turc, în iarna anului 1877.

În literatură, hotelul este amintit în romanul „Un om între oameni” de Camil Petrescu, când unul dintre admiratorii frumoasei cântărețe Frusinica Băl-Ceaurescu, preocupat că nu o găsește nicăieri, se întreabă dacă nu cumva este la Brofft, petrecând cu cineva.

Sursa foto: http://ouatib.blogspot.com/

M-me Celestinne Brofft

Istoria hotelului amintește că în jurul anului 1882, M-me Celestinne Brofft (fiica sau soția lui Charles Brofft, nu se cunoaște cu exactitate) vinde hotelul bancherilor Elias, în proprietatea cărora va rămâne până la 1884-1885, când va fi demolat, pe locul său construindu-se, după planurile arhitecților Emil Ritter von Förster şi I. I. Rosnovanu, actualul Grand Hotel Continental.

Grand Hotel Continental

Grand Hotel Continental avea la parter magazine cu scumpeturi aduse de departe pentru clienții înstăriți. Găseai aici papetăriile și librăriile lui Iosif Szollosy și Graeve, dar şi negoțul doamnei Paul Martin, soţia fostului „chapelier de la Cour”, exclusivist magazin de pălării şi parfumuri. În aceeași casă a meșteșugit atelierul de bijuterie Resch, fondat în 1837, furnizor al Casei Regale.

Dar lui Charles Brofft, belgianul din Limburg, îi făcea concurență hotelul unui alt belgian, Donat Hugues, care a fost primul din București care a adus trufele în meniul restaurantului său de lux, pe la jumătatea veacului XIX…

Bibliografie:

Constantin Bacalbaşa, „Bucureştii de altădată”, Humanitas, București, 2014;

Emanuel Bădescu, „De toate din vechiul București”, Editura Vremea, București, 2013;

Trandafir Iliescu, Ion Paraschiv, „De Hanul Șerban Vodă la Hotel Intercontinetal (pagini din istoria comerțului hotelier și de alimentație publică din București)”, Editura Sport-Turism, 1979.


1 ping

  1. […] Cuvinte și povești cu parfum de epocă (III). Bucureștiul secolului al XIX-lea și hotelul unui b… […]

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.