Originea fursecurilor macarons
În ultimii ani, vitrinele cofetăriilor din lumea întreagă au fost asaltate de niște fursecuri mici, rotunde și colorate pe care le cunoaștem sub denumirea de macarons.
Asemănător cu pricomigdalele, unul dintre cele mai cunoscute deserturi franțuzești, surprinde prin culoare, un gust desăvârșit și varietatea aromelor: fistic, cafea, zmeura, nucă, masline, mandarine sau chiar somon afumat.
Fursecurile macarons au o istorie lungă în spate – însă una fără arome și fără culori. Fursecurile macarons pe bază de făină de migdale, ingredientul-cheie, au apărut în Europa în urmă cu multe veacuri – poate chiar încă din secolul al VIII-lea, când arabii au adus pe continent migdalele.
Povestea fursecurilor macarons începe în Evul Mediu
Strămoșul lor ar fi, se pare, un fursec simplu, preparat din făină de migdale, albușuri de ou și zahăr, pregătit în mod tradițional în Italia, la Veneția, și adus pe meleagurile pariziene de cofetarii Caterinei de Medici în 1533, atunci când aceasta s-a căsătorit cu Ducele de Orleans, viitorul rege al Franței.
Pe atunci era un biscuit rotund, plat, crocant, făcut din migdale. Rabelais a fost primul care a menționat această „mică patiserie rotundă de migdale” («petite pâtisserie ronde aux amandes») în Le Quart Livre, în 1552.
De unde vine denumirea de macarons?
Denumirea provine din limba italiană, din « maccherone », care înseamnă „aluat fin”. În limba română a intrat din neogreacă (μαϰαρούνια « makaroni ») și a dat numele macaroanelor noastre (paste cu brânză).
Nu se știe cu siguranță care este etimologia acestui « maccherone », unii cercetători îl apropie de un vechi cuvânt grecesc – « μαϰαρία » care înseamnă « fiertură de făină de orz ».
„Surorile Macarons”
Fursecurile din migdale au pătruns repede în bucătăriile francezilor, dar au ajuns cunoscute abia în anii Revoluției (1793), când două măicuțe, refugiindu-se la Nancy, au început să vândă aceste deserturi pentru a se întreține. Ele au devenit cunoscute drept les Soeurs Macarons („surorile Macarons”).
La Paris
Căpătând o oarecare faimă, fursecurile au ajuns și în cofetăriile chic din Paris, inclusiv în cea a domnului Louis-Ernest Ladurée, proprietar de brutărie și cofetărie. Astăzi, Ladurée este deja un simbol în lumea gastronomiei franceze și inseparabil de universul fursecurilor colorate. În cofetăria sa (deschisă încă din 1862), în anii ’30 ai secolului trecut, nepotul său a avut ideea de a lipi două fursecuri cu cremă ganache și de a le prepara cu diverse arome. Succesul a fost instantaneu, iar în prezent Ladurée este cel mai cunoscut brand de fursecuri macarons din lume, având buticuri pe toate continentele.
Marii bucătari au pus mâna pe rețeta sa și se întrec în idei care să o adapteze la infinit și să îi reînnoiască aromele.
Alături de gusturile clasice – vanilie, fistic, ciocolată, zmeură și alune – arome mai neobișnuite precum cele de trandafir, crin sau liliac sunt întotdeauna gata să ne surprindă și să ne răsfețe papilele gustative.
Surse:
1. www.cnrtl.fr/étymologie/macaron;
2. www.littre.org/définition/macaron;
3. www.dictionnaire.sansagent.leparisien.fr/macaron;
4. Fr. Rabelais, Quart Livre, chapitre 59, Ed. R. Marichal, p. 241.
Comentarii recente