Băcăniile … erau doldora de icre negre moi, pește afumat, pește sărat, batoguri de cegă și morun, zacuști, cârnăciori de vițel, de căpriori, foie-gras, brânzeturi cu mucegai, pastrămuri de toate genurile. Se lăfăiau mușchiuleți fierți, afumați și învârtiți în sfoară, fazani întregi fazendați și afumați după rețete vânătorești, șunculițe de Praga, slăninuțe cu șorici ținute în saramură…
Băcănia fraților Smirnov
Între cele două războaie mondiale, în Iasi se arătau lumii cu glorie băcănia lui Ermacov, cea a lui Egor Ivanov sau, foarte populară, cea a fraților Smirnov.
Acolo nu vindeau doar pentru acasă fel și fel de mezeluri, brânzeturi, condimente orientale, ceaiuri, vânaturi pentru hors d’oeuvres.
Îți surâdeau la intrarea în prăvălie și te îmbiau zicând: „Ce să mai pierdem vremea vorbind? Poftiți în prăvălie, la ora gustărilor, și vă veți convinge”, apoi te invitau zicând: „ Puteți gusta și-aici câte ceva de poftă!” Băcăniile încântau întotdeauna gurmanzii cu produse alimentare de calitate, dublate de „serviciul prompt şi preţurile moderate”.
Băcăniile erau înzestrate cu sala de aperitive în dosul prăvăliei, unde mușteriii credincioși (gazetari, scriitori, profesori, doctori, boieri, politicieni) erau întâmpinați cu apetisante mezeluri ori bucăți de jambon, salamuri fine și icre, așezate pe o felie de pâine, de lângă care nu lipsea un păhărel de la Cotnari, Valea Adâncă, Uricani și cine mai știe de prin ce podgorii cu viță de vie.
Băcăniile celor trei erau doldora de icre negre moi, pește afumat, pește sărat, batoguri de cegă și morun, zacuști, cârnăciori de vițel, de căpriori, foie-gras, brânzeturi cu mucegai, bujenițe adică pastrămuri de toate genurile. Se lăfăiau mușchiuleți fierți, afumați și învârtiți în sfoară, fazani întregi fazendați și afumați după rețete vânătorești, șunculițe de Praga, slăninuțe cu șorici ținute în saramură, pateuri de porc și de curcan, crenwurști subțiri, icre de Manciuria, icre de crap bătute cu ulei și multă lămâie.
La Gogoașa înfuriată
Prin 1920, Neculai si Eufrosina Pintilie și-au deschis o mică afacere – „Trăsurica cu limonadă și sifon”. Aceasta era amplasată sub Palat, în zona ștrandului, acolo unde se țineau bâlciurile, alături de alte dughene ale familiei ce țineau de plăcintarie și gogoșerie.
Celor doi le datorăm « Gogoașa înfuriată », brandul care este întâlnit și astăzi.
« La Gogoașa înfuriată » se vindeau plăcinte, pateuri, macedonii iar angajații mustăciosului Neculai Pintilie strigau la « plăcinte înainte, la război înapoi » și-și ademeneau clienții spunând « duduia amorezată s-a amorezat de mine/ că întind gogoașa bine ». Tot el a adus „macedonia” la Iași după ce făcuse ceva ucenicie la niște brutari macedoneni. Placintăria a existat până în jurul anului 1955, în fața actualei zone de la Hala Centrală.
Strada Lăpușneanu și băcănia lui Smirnov în literatură
« Sîmbăta însufleţise Iaşul, mai ales strada Lăpuşneanu : treceau parfumuri violent proaste şi mătăsuri colorate intens ca acadelele din borcanele cofetăriilor periferice.
― Flori mirositoare pentru duduci costisitoare! Cumpăraţi, cumpăraţi, domni galanţi şi cavaleri berbanţi! Baronul de Vax vă porunceşte să fiţi galanţi şi eleganţi dacă vreţi să fiţi berbanţi!
Cu ghete de lac, ghetre albe și mănuşi albe, trandafir alb la butoniera smochingului şi monoclu cu şnur lat, baronul de Vax ― cum singur se intitula ― îşi plasa florile cu o impertinenţă în glas şi gesturi calculat negustorească pentru publicul de sîmbătă. În timpul săptămînii se adresa individual trecătorilor, cu călcîile lipite şi jobenul plecat: „Măria-voastră, nu vreţi”…
Trăsura se opri în faţa băcăniei „Smirnov”. Intrară.” (Ionel Teodoreanu, „La Medeleni”)
Bibliografie :
Ion Mitican, Strada Lăpușneanu de altădată, Ed. Tehnopress, 2020;
Ion Teodoreanu, « La Medeleni », vol I « Hotarul nestatornic », Ed. Jurnalul National, 2009 ;
Surse fotografii :
Comentarii recente