De la Bruxelles la București. O poveste din 1857

Bruxelles, 1857

Povestea începe în 1857 la Bruxelles, atunci când Jean Neuhaus, un spițer elvețian din Neuchâtel, deschide o farmacie în Galeriile Regale Saint-Hubert.

Vinde acolo nu numai medicamente ci și tot felul de dulciuri farmaceutice : bomboane de tuse, tablete de ciocolată amară, bomboane cu miere pentru durerea de gât și lemn-dulce pentru durerea de stomac. Uneori, pentru a ascunde gustul amar al medicamentelor, Jean Neuhaus le îmbracă într-un strat subțire de ciocolată.

Cu timpul, fructele confiate, jeleurile de fructe, bomboanele de caramel sau ciocolata cu vanilie vor lua locul medicamentelor și dulciurilor farmaceutice.

Apoteca lui Jean Neuhaus devine astfel cea mai fină ciocolaterie din oraș.

Mulți ani mai târziu, în 1912, nepotul său, care poartă tot numele de Jean Neuhaus, perfecționează principiul acestor dulciuri farmaceutice, umplându-le cu ciocolată. Astfel apar pralinele belgiene.

La scurt timp, în 1915, Louise Agosti, soția lui Jean Neuhaus junior, inventează o cutie luxoasă, aurie, legată cu funde, pe care o numește ballotin și pe care o folosește pentru a prezenta pralinele într-un mod elegant. Ballotin-ul va deveni în cele din urmă o icoană a tradiției ciocolatei belgiene.

Neuhaus Galeries Royales ©Florence L.
Sursa foto: https://vivreabruxelles.be/la-savoureuse-histoire-des-chocolats-belges.htm

București, 1857

Tot în 1857, în mahalaua Oțetari din Bucureștii de altădată, un anume Procopian, negustor armean, ridică o făbricuță de ciocolată. Dimineața devreme se simțea cel mai bine în mahala parfumul oțetarilor din zăvoi, de pe lângă drumuri, din curtea bisericii și din grădini. Mirosul amar de cacao ieșea la amiază pe geamurile făbricuței, ca niște nourași.

Procopian dă un anunț în gazeta Românul în care propune onoratei clientele să aibă încredere în laboratorul său, o fabrică de ciocolată adusă de la Paris. El descrie în detaliu noul produs: „Ciocolată de sănătate cu vanilie. Ciocolate cu salep, cu tapioca, limen și cu cafea de ghindă din Spania, care sunt niște alimente prețioase pentru persoanele slabe, delicate, copii, femei, bătrâni și pentru persoanele cu puțină poftă de mâncare.”

Procopian distribuie ciocolata de la făbricuța din mahalaua Oțetari în diferite magazine din București: la Martinovici, pe strada Lipscani, la spițeria domnului Eduard Rosdorfer din mahalaua Curtea Veche, la Câciulescu și Mincu pe Podul Mogoșoaiei, la Bordea cofetarul și la marșanda de mode Tis, pe Episcopiei.

Tot cam pe atunci, farmacia curții domnești, condusă de Adolf Steege publică în Journal de Bucarest  un anunț în care scrie că ciocolata este pregătită din cacao de cea mai bună calitate și este lăudată pentru proprietățile sale curative.

Bibliografie:

https://www.neuhauschocolates.com/fr_FR/notre-histoire/ourstory.html

Constanța Vintilă, Giulia Calvi, Maria Pukucs-Willcocks, Nicoleta Roman, Michat Wasiucionek, Lux, modă și alte bagatele politicești în Europa de Sud-Est în secolele XVI-XIX. Editura Humanitas, București, 2021, p. 247-248

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

code