Înzestrată cu mulţime de clădiri ochioase pentru prăvălii de lux, Ulița Sârbească (actuala strada Lapușneanu) se întindea de la Băcănia Ermacov (cam pe unde se află astăzi Blocul Amandina …pour les connaisseurs) şi până în colţul străzii Carol, vegheat odinioară de cochetul palat Jockey-Club.
La capătul din vale al străzii Lăpuşneanu, pe la fostele numere 43 – 53, chiar pe colţ, în Piaţa Unirii se afla „Consum – de coloniale şi aperitive”, al lui Ermacov.
Prin anii 1900, « Băcănia I. Ermacov – Iaşi, Piaţa Unirii » recomanda « onor public toate articolele de calitate ireproşabilă şi cu preţuri ce desfid orice concurenţă loială… Local separat pentru aperitive alese… Mare depozit de excelente vinuri de masă din propriile vii (renumitele podgorii Uricani), vin din anul trecut; vin vechi, Cotnari, Tămâios, Pelin şi diverse băuturi fine… ». De cum intrau, clienţii credincioşi erau trataţi cu câteva măsline sau nişte boabe de icre unse pe o felioară de pâine și un păhărel de vin.
Și ce cumpăra onorata clientelă de la Băcănia lui Ermacov ? Ceai-diferite calităţi, rom de Jamaica şi englezesc, esenţă de ponciu (punch), zahăr, cafea, cacao pisată fără zahăr şi nepisată, ciocolată, cutii cu icre negre într-un bazin cu gheaţă măruntă şi butoiaşe cu icre de Manciuria, vinuri de la cele mai renumite case precum Champagne, Bordeaux, Chateau Laffite, St. Julien şi Medoc, Madera şi altele.
Unii clienți vor fi primit poate în seara ajunului Anului Nou un coș cu de-ale băcăniei: „2 butelii Bordeaux St. Julien, o cutie ananas în mustul lui, o căpăţână de zahăr, mandarine, curmale, castane, o cutie de sardele, o sticlă de rom şi câteva mărunţişuri”, dovadă a rafinamentului mărfurilor care se găseau în băcănia de lux a lui Ermacov.
ale Iaşului între 1900 şi 1940
Băcănia a fost vizitată de lumea „bună” a Eşilor ; în 1907, cam pe vremea asta, nenea Iancu a făcut popas la Ermacov și a descris-o mai apoi în una dintre schițe (Monopol) : « Unde să merg? La Smirnov, or la Ermacov? Oprim la Ermacov. […] Dugheana e plină de amici, […] iau aperitive, ţuică, mastică, pelin, mişmaş şi gustă mezeluri, salam, ghiudem, caşcaval, măsline… ».
Despre băcănia lui Ermacov a scris și Ionel Teodoreanu în cartea copilăriei și adolescenței multora dintre noi: « Lui Dănuț îi era foame. Luna…era stăpâna unei băcănii mare mare decât a lui Ermacov de la Iași. Dănuț o vedea punând în vastul coș de hârtie cutii cu sardele ; tăind patace roșcate de salam ; deschizând cutii cu măsline marinate ; întinzând cu vârful cuțitului, o așchie groasă de cașcaval de Penteleu ; desfăcând un hârzob de păstrăvi afumați. »
Bibliografie:
Ion Mitican, „Strada Lăpușneanu de altădată”, Ed. Tehnopress, 2020;
Ion Teodoreanu, « La Medeleni », vol I, Ed. Jurnalul National, 2009 ;
I.L.Caragiale, « Momente si schite. Nuvele si povestiri », Editura Jurnalul National, 2010
Victor Bilciurescu, Bucureşti şi bucureşteni de ieri şi de azi, Ed. Paideia, 2003.
Comentarii recente