„Sunetul din mine vorbește tare uneori…”

In fiecare marti după-amiaza dau cursul de Limbă, Cultură și Civilizație Românească la o școală din Bruxelles unde am o grupă de copilași de grădiniță. Am suprins câteva intervenții pline de candoare ale acestor copii.

Nu am nimic in gentuta!

M: Oana, mi-e foame!

Eu: Hai sa ne uităm in gentuță, să vedem ce a pus mama.

M: Nu te uita, nu am nimic acolo!

Deschid gentuța: trei mini-madeleines, patru galete de orez, o banană, un mic sendviș, un suculet, patru covrigei cu susan (nuu, nu covrigi, sunt prea duri!😂).

Grisina

P: Oana, asta e pentru tine! Si-mi întinde o grisină.

Eu: Vai, mulțumesc, o grisină!

P: Da, tata a cumpărat chiar ieri grăsime. 🤔😱🤣

Eu: Grăsime? Ce sa facă cu ea? (recunosc că am tresărit la cuvântul „grăsime”🤣😂).

P: Pai tocmai ți-am dat!

Eu: Aaa, grisine!

Discuție între fetițe

C: Eu m-am bronzat cu ochelari (și-si dă 👓ochelăreii jos să-mi arate).

M: Eu sunt frumoasă! (și-și așează mai bine bluzița cu trandafiri).

Manele la cursul meu?

Către sfârșitul orei noi avem un mic ritual: copiii au voie să se joace 10 minute cum vor ei, singura condiție este să vorbească în română între ei.

De câteva minute îl aud pe Patrick cântând ceva în buclă; Patrick este un băiețel de 6 ani foarte isteț, foarte vorbăreț, vorbește foarte bine în română, numai că, iată, acum cânta.

Ciulesc urechile fiindcă aud ceva cu aaaa, asta e e viața mea / E prima și ultima…Îmi zic, merde… Nu…manele la cursul meu!!!…Și Patrick iar o ia de la capăt: aaaa asta e viata mea/ E prima și ultima / O voi trăi cu-adevărat / Voi da toată cupa peste cap / Voi fi fericit neîntrebat…

Imi zic totuși că versurile nu sunt chiar din manele, am o oarecare cultură în materie; știu, știu, shame on me. Dau căutare după versuri. The Motans. Valuri mari.

Punguța cu doi bani


Intr-o altă zi…

Emma, o fetiță foarte drăgălașă de aproape 5 ani, mănâncă biscuiți dintr-o punguță si vrea să păstreze o bucățică de ciocolată.
Îi zic „Emma, pune bucățica de ciocolată lângă biscuiți, în punguță.”
Intervine Malak. Malak are 6 ani, e din familie mixtă, este o fetiță foarte isteață și a făcut progrese foarte mari la română (Malak, cum de vorbești așa de bine in română? Fiindcă am fost toată vara în vacanță în România și am vorbit acolo.)
Deci intervine Malak atunci când i-am spus Emmei să pună cubulețul de ciocolata în punguță.

– Care punguță, doamna, punguța cu doi bani?
Malak a participat la activitatea online despre Punguta cu doi bani cu Muzeul Național al Literaturii din Iași. Si are si o pisică pe care o cheamă Fluffy si care stă pe frigider.
Tot in aceeași zi Patrick iar ne-a cântat Valuri Mari (The Motans) iar Carla ne-a cântat Domn, Domn, să-nălțăm (era în apropierea vacanței de iarnă).

Îmi bate inimioara

Într-o altă zi…

Patrick: Când mă duc la Judith îmi bate așa de tare inimioara că mă doare tot corpul.

Eu: De ce?

Patrick: Pentru că o iubesc. Mult de tot.

Judith e bunica lui de la Sovata.

Sunetul din mine

Într-o altă zi…
-De ce vorbești așa de tare, Patrick?
-Nu eu vorbesc tare. Din greșeală, sunetul din mine vorbește tare uneori.

***

– De ce ai răcit, Carla? Ai mâncat înghețată?

– Da, dar am meritat! (să mănânc înghețată, se- nțelege).

De 8 martie

De 8 martie la cursul de Limbă, Cultură si Civilizație Românească la școala din Bruxelles unde am grupa de grădiniță.
-Copii, cine vrea să ia desenul acasă îl pune în ghiozdan, cine nu vrea să-l ia acasă mi-l poate lăsa mie, îl păstrez.
Patrick, 5 ani: Eu ți-l dau ție, e un cadou. Pentru că azi e 8 Martie, e ziua doamnelor și tu ești o doamnă. (mă gândeam eu!)
***
-Am terminat, ne strângem lucrurile și plecăm acasă. Ne vedem iar săptămâna viitoare.
Malak (6 ani) se întristează.
-De ce te-ai supărat, Malak?
-Pentru că mi-e frică să nu te îmbolnăvești și apoi nu mai facem cursul.
-Iți promit că nu mă îmbolnăvesc.

O plăcintă de milioane

Într-o altă zi la o școală din Bruxelles unde predau cursul de Limbă, Cultură si Civilizatie Românească și unde am două grupe de copii, grădiniță, primar, gimnaziu, liceu.

Lucrez cu cei din clasele primare și un exercițiu le cere copiilor să scrie propoziții în care să se afle cuvinte cu „ci”, printre care și „plăcintă”.

Maria (8 ani, deosebit de talentată și pasionată de lectură) scrie (nu știu de ce, nu ma întrebați): Am făcut o plăcintă de milioane.

O întreb: Cum adică de milioane? Nu se înțelege prea bine ce ai vrut să spui.

Iris, sora ei mai mică: Cum nu se înțelege? Adică Maria a făcut o plăcintă care chiar dacă e făcută cu bani puțini, e de milioane, adică e fabuloasă.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

code