Prin Iașul de odinioară (I) Cofetăria Tuffli. Confiserie Richard Tuffli à Iassy

La Belle Époque

Se întâmpla către sfârșitul secolului al XIX-lea, la Iași.

După plimbarea de după-amiază din Copou, trăsuri, calești și alte acareturi ale boierimii stilate, coborau spre Ulița Sârbească (actuala strada Lapușneanu), presărată cu numeroase localuri luxoase.

Cuconițele pășeau atent să nu li se strice botinele, iar rochiile lor lungi să nu adune glodul străzii. Bărbaţii, înmănușați și jobenați, erau gentilomi și purtau baston.

Era o epocă de rafinament și farafastâcuri, de ghirlande de beteală și de cutii luxoase cu bombonuri fondante, de prăvălii înțesate cu coloniale și de buticuri bântuite de cuconițe spirituale ahtiate după cărți și câteodată după flecuștețe care să le susțină mondenitățile.

Era pe vremea unei Belle Époque, cu plimbări pe Copou, cu după-amieze tihnite pe Ulița Sârbească, în compania unei ceșcuțe de cafea cu caimac, a unui sorbet ușor ca fulgul, a unui delicates din șocolată sau a unui dulceț cu limonadă la una din cofetăriile urbei.

Cuconițele, cu toalete splendide și umbreluțe din dantelă, cereau café-frappé în pahare înalte cu cafea rece ca gheața în care înota o bilă mare de înghețată de vanilie, încununată de frișcă. Din când în când sorbeau grațios cu paiul din sonde de cristal oranjadă și citron pressé.

Cofetăria Tuffli

Printre cofetăriile urbei se afla și o locantă elegantă al cărei prag poate fi trecut și astăzi de cei care se plimbă pe strada Lapușneanu: cofetăria Tuffli.

Povestea

Povestea acesteia începe cu multă vreme în urmă (în 1885), când doi elvețieni, Georges și Richard Tuffli, aduc la Iași secretele ciocolatei și deschid o cofetărie plasată în capătul Uliței Sârbești, chiar în buza Copoului (pour les connaisseurs, cam pe locul unde astăzi se află astăzi Casa Studenților).

Crème, șocolată, fistic, glazuri și bomboane

Pe atunci cofetăria Tuffli veghea capătul străzii din centrul Iașului cu „poleiala și bogația vitrinelor și galantarelor pline de peisaje montane, castele, palate și păduri verzi din crème, șocolată, fistic, glazuri și bomboane”.

De-a lungul fiecărui an, locul gemea de mușterii tratați cu delicioasele ‘capodopere’ din ciocolată, frișcă, zahăr, mirodenii, fistic, glazuri si bomboane. Era vizitată „de cucoane cu toalete splendide și domni, înmănușați și jobenați, curtenitori și galanți”.

Tuffli era locul unde se discutau vrute si nevrute, dar mai ales se bârfea pe oricine trecea pe sub geamurile cofetăriei. Aici veneau adeseori și se “tratau” cu “delicatesuri” cei doi îndrăgostiti ce aveau sa devină faimoși, Mihai Eminescu și Veronica Micle.

Iarna la cofetăria Tuffli

Pe timpul iernii, cofetăria Tuffli devenea destinația celor care doreau să se încălzească după orele petrecute la patinoarul înjghebat undeva în fața Gării Iași. Cu nasul roșu de ger, cu patinele spânzurând pe umăr, lumea urca pe la Râpa Galbenă și intra în cofetăria unde mirosea a mirodenii, garnisită din belșug cu bunătățuri, băuturi fine și ceaiuri fierbinți. După spectacolele teatrale din nopțile luminoase de iarnă, majoritatea spectatorilor găseau „de bon ton” să ia o gustare la ‘Sandwich – Tea – Room’ de la Tuffli.

Cofetăria Tuffli umplea galantarele numai cu bunătăți: rahat proaspăt, halvale, praline delicioase, fondante parfumate, ciocolată aromată, baclavale și tot soiul de prăjituri din făină, zahăr, nuci, unt, smântână, scorțișoară, fragi și zmeură.

Bogată şi elegantă, cofetăria avea să fie multă vreme locul de popas obligatoriu pentru toţi voiajorii prin târgul Ieşilor.

Lângă mesele rotunde se instalau vara afară şi cucoanele târgului, impresionând trecătorii, printre ei şi pe Ionel Teodoreanu care va rememora în „Masa Umbrelor” imaginea duduilor cu „mănuşi lungi până la cot” care mâncau îngheţată „ţinând degetul cel mic în sus şi lipăind uşor ca pisicile”. Îngheţata se făcea din fragi, zmeură, lămâie, portocale şi trandafiri şi era foarte căutată.

Furnizor al Casei Regale

Munca neostenită a talentatului cofetar a fost răsplătită la 1 ianuarie 1890 cu brevetul de furnizor al Casei Regale.

După moartea lui Tuffli (1898), cofetăria va rămâne o duioasă amintire, efortul păstrării faimei căzând pe umerii cofetarilor Ulrich (1910), Vlădescu (1929), Zamfirescu (1932), Stănică – după război.

Bibliografie :

Radu Șuțu, „Iașii de odinioară” (reeditare), Ed. Corint, 2015;

Ion Mitican, „Strada Lăpușneanu de altădată”, Ed. Tehnopress, 2020.

Ionel Teodoreanu, „Masa umbrelor”.