Ore incluse

Era prin anii 2004-2005, la Iași, și mergeam la un coafor undeva prin spatele agenției Tarom, nu-mi mai amintesc cum se numea, dar nici nu are importanță.

Lucra acolo o coafeză de vreo 30 de ani care, la un moment dat, își pusese silicoane și era foarte mândră, mulțumită de ea însăși, gen, asta e cheia căsniciei fericite. Da, pentru că până să-și pună silicoane, soțul ei o înșela și nu o mai iubea (ambele acțiuni in același timp) iar ea era convinsă că de asta, că nu avea sânii mari. Dar acum îi avea mari și se rezolvase.

Îmi amintesc că într-o zi era foarte fericită pentru că, zicea ea, soțul meu (și i se rotunjea gura când spunea soțul meu) a rezervat o vacanță în Turcia numai pentru noi, dar am totuși o problemă și nu vreau să-l întreb pe el, sa nu creadă că sunt proastă (ah, nu, n-are cum așa ceva, am asigurat-o eu).

Ce problemă?

Nu știu ce-o sa fac cu orele astea incluse. Că așa a rezervat soțul meu, cu ore incluse. Și sunt multe? Da, în fiecare zi și nu știu ce-o să facem cu atâtea ore incluse. Vai, nici eu nu știu, i-am spus, dar lăsați că vedeți acolo.

Am luat tramvaiul din Piata Unirii și abia prin Statia Pădurii mi-am dat seama că voia sa spună all inclusive.

Pe atunci nu se purta masca asa ca lumea se uita la mine cum râdeam așa, fără motiv.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Your email address will not be published.

*

code