Am selectat câteva răspunsuri pline de imaginație și candoare pe care le-am primit de-a lungul celor 13 ani de la copiii români de la cursul de limbă, cultură și civilizație românească (în școlile din Belgia în care am ținut/țin acest curs).
Mănușile
La o școală de lângă Bruxelles unde predau cursul de română. A. (5 ani) vine întotdeauna la curs cu un ursuleț panda de pluș, destul de mare; îl așează lângă ea, e colegul ei de bancă. În decembrie ursul purta niște mănuși roșii, de lână, minuscule (ale fetiței, de când era ea mai mică). Azi ursul de pluș nu mai avea mănușile.
Eu: Nu i-ai mai pus mănușile ?
A (foarte serioasă): Doamna, dar azi nu este așa de frig.
Viața de Săgetător
Discuție la cursul de română într-o școală din Bruxelles. Copiii sunt curioși, mă întreabă câți ani am, când e ziua mea de naștere, ce zodie sunt. Una dintre fetițe (7 ani) ne spune:
– Ziua mea de naștere este tot în decembrie. Sunt Săgetător. Trebuia sa fiu Capricorn, trebuia să mă nasc pe 24 decembrie dar am ieșit mai devreme să văd cum este viața de Săgetător.
„Mov dacă mănânci cretă mov”
Vorbim despre un băiețel care are obiceiul să mănânce cretă având o preferință pentru creta colorată (fără îndoială pentru că i se colorează limba, ceea ce e foarte amuzant pentru el). Le spun copiilor că nu e bine să mănânce cretă, că nu e foarte grav, dar mai bine să nu mănânce.
Gloria (5 ani) mă completează cu gravitate: „Am auzit că dacă mănânci cretă ți se schimbă culoarea pielii: în mov dacă mănânci cretă mov, în albastru dacă mănânci cretă albastră, în verde dacă e verde…”
Somn de frumusețe
Citim un basm cu prințese și întâlnim expresia „somn de frumusețe” (normal, fiindcă basmul e cu prințese). Întreb ca să ma asigur că toți copiii înțeleg expresia: cine ne spune ce înseamnă somn de frumusețe? Răspunde Luca (8 ani): somn de frumusețe e atunci când dormi și visezi frumos.”
Vată pe băț
Citim fabule de La Fontaine, ne uităm la o imagine a fabulistului francez și copiii văd că poartă perucă. Le spun că pe vremea aceea bărbații purtau peruci și explic pe înțelesul lor de ce. Anamaria (8 ani) își amintește și ne spune „bunica mea are părul așa de alb încât crezi că e perucă. Dar nu e o perucă. Dar ce e? întreabă copiii. Vată pe băț.”
Apolodor
Citim Cărțile cu Apolodor. Ecaterina (8 ani, din familie mixtă, pe jumătate deci româncă dar „pe jumătatea aia mare”, tatăl belgian, mama româncă) aduce la școala cele două volume din „Cărțile cu Apolodor” editate de Humanitas. Vai, Ecaterina, l-ai adus pe Apolodor! Ce frumos! Dar de ce ai adus cărțile? Răspunde cu greu în română, își caută cuvintele, traduce: așa, pentru că mi-a plăcut și am vrut să citească și ceilalți copii care nu îl cunosc pe Apolodor.
(va urma)
Comentarii recente