Cum ai putea cu mintea occidentală să înțelegi mentalitatea dominicană?
Comedor-urile se transformă noaptea în discoteci unde merengue și bachata sunt la decibeli maximi. Pe străzile care traversează satele dominicane zgomotul plutește deasupra caselor, se transformă în umbra oamenilor care lancezesc sub stresini din frunze de palmier.
Se claxonează mereu, claxonul se aude de la gua-gua-uri, scutere, camionete și mașini ruginite și delabrate. Motoare de mașini, telefoane, voci ce par a fi date la maximum. Un haos viu. În piața din Huguey, căldură, mirosuri și zgomote. Merengue, sunete stridente, lovituri de satâr care decupează carnea de porc sau curăță puii, strigatele piețarilor, strigătul vânzătorului de nucșoară, da, muscate îmi țipă la ureche când mă aude spunând în franceză noix de muscade.
Puțină liniște în atelierul de trabucuri unde cei câțiva lucrători învelesc fără foșnet frunzele de tutun și nu spun nimic.
Și liniște mai ales în gradina Doñei Maria care ne face cafea din boabe atunci măcinate într-o râșniță veche. Liniște în grădina ei seducătoare, cu mango, arbori de cafea și de cacao, și aloe vera cât vezi cu ochii, cea păzită la intrare de hibiscuși uriași și de mangrove, grădina cu arbori din scoarța cărora iese dogoarea ca niște aburi.
Cum ai putea cu mintea occidentală să înțelegi mentalitatea dominicană?
Niciodată nu întreba un dominican unde este. Iți va răspunde oricum ‘estoy de camino’. Nu-l întreba nici când ajunge. Iți va răspunde ‘ahora’ chiar dacă el e încă în pat.
Dominicanii au o filosofie de viață foarte simplă. Uită ziua de ieri! Trăiește azi! No te preocupes, vei gasi ceva de mâncare. Ziua de mâine o să-ți aducă altceva. Nu e carpe diem. E o stare de spirit. O lipsă totală a stresului, o conexiune cu natura, cu marea, cu oceanul, cu vânturile alizee, cu ploaia și căldura. Dominicanii nu se grăbesc niciodată. Oricum lucrurile se întâmplă.
Comentarii recente